ŞCOALA FORMEAZĂ ADEVĂRAŢII PROFESIONIŞTI AI CÂMPULUI

Vasile Popescu

În cadrul amplei acţiuni “Susţinem învăţământul preuniversitar agricol”, iniţiată de revista Ferma prin Fundaţia Revistei Ferma şi condusă cu multă competenţă şi perseverenţă de către redactorul-şef al revistei, Nicoleta Dragomir împreună cu Leonard Stafie s-a ajuns în prezent ca instituţiile în drept să asigure legislaţia necesară, iar Ministerul Agriculturii a trecut deja la stabilirea celor 58 de licee pe care să le finanţeze şi să le doteze corespunzător pentru un învăţământ de calitate şi mai ales pentru o instruire practică temeinică.

În sprijinul acestui proiect de succes, aduc în acest articol câteva argumente în favoarea ideii că activitatea din agricultura secolului XXI necesită oameni temeinic calificaţi.

Articolul “Liceele agricole - oaia neagră a Ministerului Educaţiei”,  scris de Costi Viscol, în revista Ferma, treatează amplu nevoia înaltei dotări a agriculturii cu utilaje moderne şi necesitatea existenţei oamenilor temeinic calificaţi pentru exploatarea acestor utilaje, contrazicând ideile unora că în agricultură este necesar personal cu doar 4 clase!
Profesorul  universitar Ion Bold, apreciind complexitatea acestei activităţi, menţiona că “agricultura exte un complex de ştiinţe tehnice, biologice, economice, geografice, care creează un larg orizont, o viziune de ansamblu a activităţii din agricultură”.
Din păcate, statistici recente menţionează că în exploataţiile agricole din ţara noastră sub 2% sunt specialişti cu studii superioare, restul au doar o experienţă practică.
În continuarea acestor idei, nevoia de personal bine pregătit teoretic şi cu temeinice deprinderi practice, încerc să scot în evidenţă câteva aspecte, de această dată cu referire la sectorul vegetal.
Fac menţiunea că şi eu sunt absolvent de liceu agricol (în perioada de după Reforma Învăţământului din 1948 s-au numit şcoli medii tehnice agricole - n.a.) şi 25 de ani am activat ca profesor, director adjunct şi director de liceu agricol.

 

 

Agricultura secolului XXI are nevoie de specialişti
Care ar fi ABC-ul lucrătorului din producţia vegetală?
• În primul rând să cunoască multitudinea de tipuri de sol din ţara noastră şi cu prioritate solul pe care-l lucrează. Ce textură are, care este gradul de structurare, care este conţinutul în humus, în N, P, K, Ca, S, Mg şi în microelemente, ce grad de îmburuienare are, cu ce fel de buruieni, gradul de tasare-compactare, starea de porozitate-permeabilitate, ce lucrări şi cu ce utilaje să lucreze pentru a-i menţine starea de fertilitate favorabilă creşterii şi dezvoltării plantelor.
• Apoi să cunoască zecile şi sutele de plante folosite în cultură şi zonarea acestora. Pentru fiecare plantă trebuie să cunoască bine morfologia, sistemul radicular, care este volumul de sol din care îşi extrage apa şi elementele nutritive, elemente de care se ţine seama la sistemul de lucrare a solului şi la rotaţia culturilor. De asemenea, trebuie să cunoască nivelul de creşterea a plantelor, dezvoltarea sistemului foliar, de care se ţine seama la stabilirea densităţii culturii. Să cunoască fenomenele de fotosinteză, respiraţie şi transpiraţie a plantelor, pentru a şti cum să dirijeze prin tehnologiile de cultură regimul aerohidric şi de nutriţie, în vederea obţinerii de producţii ridicate şi de calitate.
Să cunoască etapele critice şi fazele de consum maxim de apă şi de elemente nutritive, pentru a interveni când este necesar cu îngrăşăminte şi irigaţii.
• Este necesar să cunoască tipurile de îngrăşăminte, erbicide, insecto-fungicide, de regulatori de creştere şi a altor adjuvanţi. Ce îngrăşăminte sunt recomandate pentru ferma sa, în funcţie de cartarea agrochimică,  ce tip de fertilizant să folosească pentru a nu produce creşterea acidităţii sau a alcalinităţii solului, care este gradul de solubilitate a îngrăşămintelor şi când trebuie aplicate, dacă necesită încorporare, să nu se volatilizeze, să nu ajungă în pânza freatică etc.
Sunt comercializate sute şi mii de erbicide. Fiecare fermier trebuie să ştie care sunt erbicidele indicate pentru culturile sale şi pentru gama de buruieni existente, pentru starea solului ca textură şi conţinut în humus.

 

Şi la insecticide trebuie să urmărească în fiecare an şi pe parcursul perioadei de vegetaţie care sunt condiţiile de apariţie a bolilor şi dăunătorilor şi ce produse de combatere sunt cele mai indicate.
În toate cazurile de folosire a chimicalelor, trebuie să urmărească aplicarea acelora care sunt mai prietenoase cu mediul.
• Fermierul din cultura câmpului trebuie să ştie zecile şi sutele de buruieni din culturile sale, când apar şi care este faza de maximă sensibilitate, pentru a fi combătute şi cu ce produse. Care erbicide se aplică la suprafaţa solului şi care se încorporează pentru a nu se volatiliza sau care se aplică în timpul vegetaţiei.
• E obligatorie cunoaşterea multitudinii de agenţi fitopatogeni şi de dăunători care pot ataca fiecare cultură, când apar, cum se manifestă, cum se pot preveni şi ce măsuri de combatere sunt eficiente. Este de dorit să aplice cât mai multe măsuri agrotehnice şi mai puţine chimicale.
• Agricultorul trebuie să cunoască bogata activitate microbiologică din sol şi condiţiile în care se desfăşoară inclusiv procesele de simbioză, de nitrificare etc.
• Să cunoască toate criteriile de apreciere a calităţii produselor agricole şi care sunt măsurile agrotehnice pentru realizarea acestora.
• Să cunoască necesarul de apă al plantelor şi care sunt fazele critice în care trebuie intervenit cu irigaţii.
• Să stăpânească noile sisteme de determinare a necesarului de azot cu dispozitive precum este N-Pilot, care măsoară reflectanţa luminoasă a culturilor, ţinând seama de procentul de clorofilă şi de biomasă. De asemenea, trebuie să interpreteze determinările cu dronele, care zboară deasupra culturilor şi transmit către calculator situaţia din teren. Prin urmare, să fie la curent cu digitalizarea fermelor.
• Să aibă minimum de cunoştinţe economice şi de contabilitate, pentru a realiza producţii ridicate cu cheltuieli cât mai mici.
Numai această succintă enumerare considerăm că scoate în evidenţă nivelul de pregătire teoretică şi gradul de instruire practică de care are nevoie un fermier pentru a obţine rezultate eficiente în ferma sa. Şi acestea se pot obţine numai prin şcolarizare.

 

Vasile POPESCU
Foto: Nicoleta DRAGOMIR

SURSA REVISTA FERMA

Susţinem Învăţământul Agricol, la Miroslava

Leonard STAFIE, Nicoleta DRAGOMIR

În ziua de 22 noiembrie a.c., Liceul Tehnologic Agricol ”Mihail Kogălniceanu” din Miroslava, judeţul Iaşi a îmbrăcat din nou haine de sărbătoare. La cel de-al XIX-lea eveniment cu public organizat de către Fundaţia Revistei Ferma şi Radio France Internaţional, partener media Radio Iaşi, au participat peste o sută de persoane.

S-au alăturat elevilor şi profesorilor de la liceul gazdă colegii lor de la Liceul Tehnologic Agricol "Ion Ionescu de la Brad" Horia, jud. Neamţ, Liceul Tehnologic nr. 1 Cudalbi, jud. Galaţi, Liceul Tehnologic „Haralamb Vasiliu” Podu Iloaiei, jud. Iaşi şi Şcoala Gimnazială din Protopopeşti, jud. Vaslui. Au răspuns invitaţiei noastre absolvenţi mai tineri sau mai în vârstă cum ar fi Ioan Surugiu şi Vasile Buleu (promoţia 1967), Mihaela Ivancia profesor la Facultatea de Zootehnie de la Iaşi, Petronela Cotea Mihai de la Radio Iaşi, factori de decizie locali, fermieri membri ai Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice reprezentaţi de preşedintele Emil Bălteanu, primari şi viceprimari absolvenţi ai liceului de la Miroslava. Trebuie să menţionăm că a mai participat o delegaţie din Basarabia care se ocupă de învăţământul preuniversitar agricol şi, nu în ultimul rând, Ovidiu Machidon specialist al Centrului de agrometeorologie Bacău. Cu toţii am spus la unison: Susţinem Învăţământul Preuniversitar Agricol!

Fără cenzură, despre liceele agricole!
În fapt a fost un eveniment maraton cu întrebări şi răspunsuri fără cenzură, fără ocolişuri, transmis live pe facebook şi la rfi România, pornind de la nevoia de resuscitare, măcar acum, în al 12-lea ceas, a învăţământului preuniversitar agricol, căruia toţi îi recunosc şi meritele, dar şi neajunsurile, dar nimeni nu prea se zbate pentru viitorului lui apropiat.
Dacă timp aproape 30 de ani cei de la ”agricol” au fost priviţi ca cei mai nepregătiţi elevi şi prea mulţi sunt cei care în continuare spun că la liceele de profil ajung elevii mediocri sau care nu mai au loc pe la alte licee, publicul larg trebuie să ştie că evoluţia tehnicii din agricultură te obligă să utilizezi factor uman de înaltă calficare, chiar dacă vorbim de nivel de şcoală profesională sau liceal.
Emil Bălteanu a făcut o comparaţie care poate unora care nu au tangenţă cu agricultura li s-ar părea exagerată: "la momentul actual să te afli în cabina unui tractor sau a unui avion este cam acelaşi lucru; nu mai discutăm despre acel tractorist cu ciocanul şi cu cheia, discutăm despre operatorul de utilaje care trebuie să ştie informatică, să ştie să interpreteze datele transmise de utilaje prin intermediul senzorilor, să ştie să utilizeze GPS-ul tractorului cât şi a echipamentului de lucru. Acest lucru nu se poate realiza fără ştiinţă de carte". Epoca de aur a mecanicii agricole a cam apus iar la momentul actual discutăm despre automatizare, informatizare şi digitalizare a agriculturii, mecanica fiind doar un apanaj al firmelor de reparaţii.

Nicoleta Dragomir a punctat "necesitatea promovării şi susţinerii învăţământului agricol, pentru că această formă de educaţie a apărut de la nevoile reale ale societăţii româneşti. Ori, fără un învăţământ performant care să ne asigure generaţiile viitoare în agricultură, practic nu prea putem vorbi de viitor”.
Un adevăr crud dar realist a fost spus răspicat de către un fermier, fost elev al licelui de la Miroslava: "Ce se predă la ora actuală în învăţământul agricol, indiferent de nivel este total depăşit. Tehnologia pe care o aplic acum în fermă este de anul 2019 iar la liceu se predă la nivelul anilor 1980. Păi cum vrei să facă performanţă sau să se pregătească mâna de lucru înalt calificată cu manuale de specialitate din anii 70? Profesorii trebuie să vină către fermieri şi noi, fermierii către profesori, doar aşa vom evolua. Important este să se dimensioneze învăţământul în funcţie de cerere şi ofertă fără a se pierde din finanţarea unităţilor de învăţământ", a precizat Andrei Musteaţă.
La liceul din Miroslava a fost înfiinţată anul acesta prima clasă de dual pentru profilul mecanic agricol iar elevii de la această formă de învăţământ au fost deja în ferme şi au luat contact cu producţia şi parcul de urtilaje agricole. "Am ajuns aici datorită d-lui Andrei Musteaţă şi îmi place foarte mult. Deja am urcat pe tractor şi am început să lucrez, ce este important ca la şcoală să învăţ teorie iar la practică să pun în valoare ceea ce am învăţat", ne spune un elev din clasa de dual.
Mihaela Ivancia de la Facultatea de Zootehnie a USAMV Iaşi a precizat că "nu există o corelare între nomenclatorul meseriilor şi meseriile existente pe piaţa muncii. Precizez aici că pentru meseria de zootehnist nu mai este necesar un nivel minim liceal iar de aici apar două probleme, în două ramuri din zootehnie: în sectorul avicol şi suin gradul de automatizare şi informatizare este maxim, de aici şi necesitatea de a avea personal înalt calificat cu cel puţin studii liceale iar al doilea lucru grav e că s-a distrus pepiniera de viitori studenţi la Facultatea de zootehnie. Aşadar, ajungi să lucrezi cu studenţi care nu au nici măcar cunoştinţe minime de zootehnie iar tu ca profesor în loc să treci la un nivel superior de predare trebuie să începi cu baza, adică exact cu ceea ce se învăţa înainte la liceu. Şi atunci te mai întrebi care e nivelul de pregătire a celor care termină zootehnia?!".

Probleme şi posibile soluţii
În urma discuţiilor de peste două ore de la Miroslava am reţinut următoarele idei:
• şi învăţământul preuniversitar, dar şi cel universitar agricol trebuie să acţioneze încă din şcoala generală pentru a extrage acei elevi care au o vocaţie spre agricultură;
• promovarea învăţământului agricol în rândul părinţilor şi conştientizarea acestora cu privire la faptul că nu este o ruşine să fii elev sau student într-o formă de învăţământ agricol iar salariile din domeniu au devenit motivante;
• sunt o multitudine de posibilităţi de finanţare pentru elevi şi studenţi pentru a-şi acoperi cheltuielile cu cazarea şi masa, cum ar fi: burse de studiu, burse de fermă, învăţământul dual etc.;
• corectarea legii educaţiei cu privire la finanţarea formelor de învăţământ din agricultură; actuala finanţare per cap de elev nu este competitivă şi nici stimulatoare pentru agricultură, cadrele didactice fiind nevoite să înceapă în fiecare an o adevărată cursă nebună după elevi în detrimentul calităţii elevului, pentru a-şi putea păstra normele didactice iar şcoala statutul juridic;
• realizarea unei strategii la nivel naţional cu privire la necesarul de calificări pe termen mediu şi lung de care are nevoie piaţa agricolă şi distribuirea lor în funcţie de necesităţi şi de tradiţiile zonale/locale;
• corelarea programei şi a modului de învăţare cu realitatea din agricultura modernă, accentul pus pe practică şi studiu în echipe mici.
• eliminarea "canibalizării" liceelor agricole între ele prin crearea unei concurenţe nereale pe acelaşi bazin de preluare a elevilor.


Leonard STAFIE
Nicoleta DRAGOMIR

SURSA REVISTA FERMA

Maraton agricol la AGROW

Leonard STAFIE, Nicoleta DRAGOMIR

În ziua de 20 noiembrie, în inima Bucureştiului la Hotel Sheraton, a avut loc prima ediţie a conferinţei „AGROW“, eveniment care a adus agricultura românească la dialog, protagonişti fiind experţii şi fermierii. Agricultura României are o tradiţie incontestabilă, recunoscută prin pionierate la nivel mondial în cercetare, prin fertilitatea ridicată a solului, prin potenţialul ridicat, prin tehnologiile de înaltă performanţă şi prin genetica valoroasă.

Şi totuşi... unde greşim? Pentru a răspunde provocărilor momentului în agricultură, conferinţa AGROW a reunit specialişti pe diferite domenii şi fermieri din toate categoriile. A fost o agendă încărcată, începând de la tradiţiile cercetării româneşti şi istoria Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, şi continuând cu importanţa respectării unui minim de elemente tehnologice în fermă, prezentare făcută de prof. dr. Viorel Ion, prodecan al Facultăţii de Agricultură, USAMV Bucureşti. Un alt subiect de actualitate a fost adus în discuţie de Directorul general al Institutului de Pedologie, dr. ing. Cătălin Cristian Şimota: "Cum reuşim să păstrăm solurile cu viaţă şi fertilitate ridicate"?

Nu a fost uitată nici agricultura durabilă, tehnologiile agricole în acord cu mediul şi produsele care, prin modul lor de acţiune, asigură furnizarea elementelor esenţiale creşterii plantelor, prin optimizarea disponibilităţii resurselor naturale. La acest subiect şi-a adus contribuţia conf. dr. ing. Cătălin Viorel Popescu, Director Tehnic CICh Năvodari.
Cea de-a doua secţiune a debutat cu un subiect... fierbinte: dependenţa producţiilor de schimbările climatice. Dr. ing. Elena Mateescu, director general ANM a adus în discuţie importanţa adaptării tehnologiilor agricole la provocările meteo din ce în ce mai accentuate în ultimii ani, îndeosebi perioadele de secetă pedologică prelungită. Lipsa precipitaţiilor a afectat suprafeţe arabile extinse ale României, în acest an.
Moderatorul evenimentului, Georgeta Dicu, cunoscut cercetător şi ameliorator în domeniul culturilor cerealiere, dar şi promotor al cultivării şi extinderii în producţie a soiurilor româneşti, a făcut faţă cu brio, timp de peste opt ore, asaltului de întrebări şi răspunsuri venite din partea participanţilor.

Din prima parte a evenimentului am desprins câteva idei care pot fi considerate drept semnale de alarmă. Astfel, România la momentul actual nu mai are cercetare în domeniul avicol şi în sectorul suin, dependenţa de material genetic de import fiind maximă, asta chiar dacă ţara noastră are câţiva hibrizi de carne şi ouă omologaţi care - trebuie să recunoaştem - nu mai fac faţă performanţelor din sectorul industrial. Însă aceşti hibrizi pot fi utilizaţi cu succes în sistemele de creştere alternativă, în speţă free-range. Adică, aşa cum fac ungurii, cehii sau polonezii, care au păstrat hibrizii obţinuţi acum două decenii şi îi utilizează în sistemele alternative de creştere, aceşti hibrizi fiind mai rezistenţi la boli, la tipul de furaje administrate, dar şi la condiţiile de microclimat specifice.
Chiar dacă în România, în sectorul vegetal, pe partea de producere de soiuri şi hibirizi autohtoni suntem recunoscuţi la nivel mondial iar genetica produsă de cercetarea românească, în condiţiile climaterice din România, este considerată competitivă, totuşi nu reuşim, la cereale păioase, să asigurăm decât 60% din cota de piaţă la seminţe iar la floarea soarelui şi porumb ne situăm sub 40%. Ori acesta este un mare semn de întrebare, pentru că astfel suntem dependenţi de importuri care, de multe ori, nu oferă materialul genetic (soiuri şi hibrizi) adaptat condiţiilor de sol şi climă din ţara noastră.
Printre temele abordate în panelul de discuţii la AGROW menţionăm şi: "Nutriţia plantelor - cea mai importantă verigă în obţinerea sporurilor de producţie semnificative" (RoFert), dar şi importanţa consultanţei agricole - temă abordată de conf. dr. Adrian Băşa (USAMV Bucureşti).
Un moment special i-a fost dedicat fermierului Daniel Nica, administrator Bliss SRL, care a vorbit despre pasiune şi profesie - factorii care, bine gestionaţi împreună, asigură succesul în agricultură!

Liceele agricole au fost reprezentate la AGROW
În partea a doua a conferinţei am dezbătut probleme legate de educaţia agricolă. ”Învăţământul agricol - provocări şi perspective” a fost tema prezentării susţinută de subsemnaţii, Nicoleta Dragomir şi Leonard Stafie, iniţiatori şi coordonatori ai proiectului "Susţinem Învăţământul Preuniversitar Agricol". Ni s-au alăturat cadre didactice şi elevi de la Colegiul Tehnologic „Viaceslav Harnaj”, Bucureşti, Liceul Tehnologic „Sandu Aldea” Călăraşi, Liceul Tehnologic Agricol "Mihail Kogălniceanu" Miroslava şi Liceul Tehnologic „Dimitrie Petrescu” Caracal.
• Am adus din nou în discuţie problemele majore generate de finanţarea per elev, dar şi lipsa fondurilor pentru investiţii, mai ales în fermele didactice. În general, liceele agricole dispun de spaţii generoase din punct de vedere al amplasamentului (curtea scolii, ferme, anexe, terenuri) iar din cauza numărului mic de elevi automat schema de personal auxiliar este mult mai mică; drept urmare, spaţiile respective nu pot fi întreţinute şi păzite într-un mod corespunzător.

Indiferent de liceu, o concluzie generală este că nu putem forma şi specializa elevii, respectiv specialiştii şi meseriaşii de mâine fără o bază didactică bine pusă la punct, de la fermele zootehnice, până la cele vegetale şi mixte. Ori, pentru asta e nevoie de terenuri, de bani şi de o mai mare flexibilitate în accesarea fondurilor europene de către liceele cu profil agricol.
Avem laptopuri, videoproiectoare şi ecrane pentru lecţii moderne, virtuale, dar agricultura nu se face virtual şi nici abilităţile practice ale elevilor nu se pot dezvolta astfel!
• Reluarea legăturii licee agricole - universităţi agricole. Considerăm necesară realizarea unui protocol cadru de colaborare între cele două entităţi, pentru ca liceele agricole să redevină resursa umană principală a universităţilor de profil.
• Reluarea legăturii licee agricole - staţiuni şi institute de cercetare

Mulţumim Georgeta Dicu şi organizatorului Brandelligence PR pentru includerea învăţământului preuniversitar agricol în tematica evenimentului.
În final, maratonul #AGROW, aşa cum am numit noi conferinţa de la Sheraton, şi-a atins scopul principal: a fost un dialog intens şi necesar între experţi şi fermieri!

Leonard STAFIE
Nicoleta DRAGOMIR

SURSA REVISTA FERMA