ŞCOALA FORMEAZĂ ADEVĂRAŢII PROFESIONIŞTI AI CÂMPULUI

Vasile Popescu

În cadrul amplei acţiuni “Susţinem învăţământul preuniversitar agricol”, iniţiată de revista Ferma prin Fundaţia Revistei Ferma şi condusă cu multă competenţă şi perseverenţă de către redactorul-şef al revistei, Nicoleta Dragomir împreună cu Leonard Stafie s-a ajuns în prezent ca instituţiile în drept să asigure legislaţia necesară, iar Ministerul Agriculturii a trecut deja la stabilirea celor 58 de licee pe care să le finanţeze şi să le doteze corespunzător pentru un învăţământ de calitate şi mai ales pentru o instruire practică temeinică.

În sprijinul acestui proiect de succes, aduc în acest articol câteva argumente în favoarea ideii că activitatea din agricultura secolului XXI necesită oameni temeinic calificaţi.

Articolul “Liceele agricole - oaia neagră a Ministerului Educaţiei”,  scris de Costi Viscol, în revista Ferma, treatează amplu nevoia înaltei dotări a agriculturii cu utilaje moderne şi necesitatea existenţei oamenilor temeinic calificaţi pentru exploatarea acestor utilaje, contrazicând ideile unora că în agricultură este necesar personal cu doar 4 clase!
Profesorul  universitar Ion Bold, apreciind complexitatea acestei activităţi, menţiona că “agricultura exte un complex de ştiinţe tehnice, biologice, economice, geografice, care creează un larg orizont, o viziune de ansamblu a activităţii din agricultură”.
Din păcate, statistici recente menţionează că în exploataţiile agricole din ţara noastră sub 2% sunt specialişti cu studii superioare, restul au doar o experienţă practică.
În continuarea acestor idei, nevoia de personal bine pregătit teoretic şi cu temeinice deprinderi practice, încerc să scot în evidenţă câteva aspecte, de această dată cu referire la sectorul vegetal.
Fac menţiunea că şi eu sunt absolvent de liceu agricol (în perioada de după Reforma Învăţământului din 1948 s-au numit şcoli medii tehnice agricole - n.a.) şi 25 de ani am activat ca profesor, director adjunct şi director de liceu agricol.

 

 

Agricultura secolului XXI are nevoie de specialişti
Care ar fi ABC-ul lucrătorului din producţia vegetală?
• În primul rând să cunoască multitudinea de tipuri de sol din ţara noastră şi cu prioritate solul pe care-l lucrează. Ce textură are, care este gradul de structurare, care este conţinutul în humus, în N, P, K, Ca, S, Mg şi în microelemente, ce grad de îmburuienare are, cu ce fel de buruieni, gradul de tasare-compactare, starea de porozitate-permeabilitate, ce lucrări şi cu ce utilaje să lucreze pentru a-i menţine starea de fertilitate favorabilă creşterii şi dezvoltării plantelor.
• Apoi să cunoască zecile şi sutele de plante folosite în cultură şi zonarea acestora. Pentru fiecare plantă trebuie să cunoască bine morfologia, sistemul radicular, care este volumul de sol din care îşi extrage apa şi elementele nutritive, elemente de care se ţine seama la sistemul de lucrare a solului şi la rotaţia culturilor. De asemenea, trebuie să cunoască nivelul de creşterea a plantelor, dezvoltarea sistemului foliar, de care se ţine seama la stabilirea densităţii culturii. Să cunoască fenomenele de fotosinteză, respiraţie şi transpiraţie a plantelor, pentru a şti cum să dirijeze prin tehnologiile de cultură regimul aerohidric şi de nutriţie, în vederea obţinerii de producţii ridicate şi de calitate.
Să cunoască etapele critice şi fazele de consum maxim de apă şi de elemente nutritive, pentru a interveni când este necesar cu îngrăşăminte şi irigaţii.
• Este necesar să cunoască tipurile de îngrăşăminte, erbicide, insecto-fungicide, de regulatori de creştere şi a altor adjuvanţi. Ce îngrăşăminte sunt recomandate pentru ferma sa, în funcţie de cartarea agrochimică,  ce tip de fertilizant să folosească pentru a nu produce creşterea acidităţii sau a alcalinităţii solului, care este gradul de solubilitate a îngrăşămintelor şi când trebuie aplicate, dacă necesită încorporare, să nu se volatilizeze, să nu ajungă în pânza freatică etc.
Sunt comercializate sute şi mii de erbicide. Fiecare fermier trebuie să ştie care sunt erbicidele indicate pentru culturile sale şi pentru gama de buruieni existente, pentru starea solului ca textură şi conţinut în humus.

 

Şi la insecticide trebuie să urmărească în fiecare an şi pe parcursul perioadei de vegetaţie care sunt condiţiile de apariţie a bolilor şi dăunătorilor şi ce produse de combatere sunt cele mai indicate.
În toate cazurile de folosire a chimicalelor, trebuie să urmărească aplicarea acelora care sunt mai prietenoase cu mediul.
• Fermierul din cultura câmpului trebuie să ştie zecile şi sutele de buruieni din culturile sale, când apar şi care este faza de maximă sensibilitate, pentru a fi combătute şi cu ce produse. Care erbicide se aplică la suprafaţa solului şi care se încorporează pentru a nu se volatiliza sau care se aplică în timpul vegetaţiei.
• E obligatorie cunoaşterea multitudinii de agenţi fitopatogeni şi de dăunători care pot ataca fiecare cultură, când apar, cum se manifestă, cum se pot preveni şi ce măsuri de combatere sunt eficiente. Este de dorit să aplice cât mai multe măsuri agrotehnice şi mai puţine chimicale.
• Agricultorul trebuie să cunoască bogata activitate microbiologică din sol şi condiţiile în care se desfăşoară inclusiv procesele de simbioză, de nitrificare etc.
• Să cunoască toate criteriile de apreciere a calităţii produselor agricole şi care sunt măsurile agrotehnice pentru realizarea acestora.
• Să cunoască necesarul de apă al plantelor şi care sunt fazele critice în care trebuie intervenit cu irigaţii.
• Să stăpânească noile sisteme de determinare a necesarului de azot cu dispozitive precum este N-Pilot, care măsoară reflectanţa luminoasă a culturilor, ţinând seama de procentul de clorofilă şi de biomasă. De asemenea, trebuie să interpreteze determinările cu dronele, care zboară deasupra culturilor şi transmit către calculator situaţia din teren. Prin urmare, să fie la curent cu digitalizarea fermelor.
• Să aibă minimum de cunoştinţe economice şi de contabilitate, pentru a realiza producţii ridicate cu cheltuieli cât mai mici.
Numai această succintă enumerare considerăm că scoate în evidenţă nivelul de pregătire teoretică şi gradul de instruire practică de care are nevoie un fermier pentru a obţine rezultate eficiente în ferma sa. Şi acestea se pot obţine numai prin şcolarizare.

 

Vasile POPESCU
Foto: Nicoleta DRAGOMIR

SURSA REVISTA FERMA

Susţinem Învăţământul Agricol, la Miroslava

Leonard STAFIE, Nicoleta DRAGOMIR

În ziua de 22 noiembrie a.c., Liceul Tehnologic Agricol ”Mihail Kogălniceanu” din Miroslava, judeţul Iaşi a îmbrăcat din nou haine de sărbătoare. La cel de-al XIX-lea eveniment cu public organizat de către Fundaţia Revistei Ferma şi Radio France Internaţional, partener media Radio Iaşi, au participat peste o sută de persoane.

S-au alăturat elevilor şi profesorilor de la liceul gazdă colegii lor de la Liceul Tehnologic Agricol "Ion Ionescu de la Brad" Horia, jud. Neamţ, Liceul Tehnologic nr. 1 Cudalbi, jud. Galaţi, Liceul Tehnologic „Haralamb Vasiliu” Podu Iloaiei, jud. Iaşi şi Şcoala Gimnazială din Protopopeşti, jud. Vaslui. Au răspuns invitaţiei noastre absolvenţi mai tineri sau mai în vârstă cum ar fi Ioan Surugiu şi Vasile Buleu (promoţia 1967), Mihaela Ivancia profesor la Facultatea de Zootehnie de la Iaşi, Petronela Cotea Mihai de la Radio Iaşi, factori de decizie locali, fermieri membri ai Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice reprezentaţi de preşedintele Emil Bălteanu, primari şi viceprimari absolvenţi ai liceului de la Miroslava. Trebuie să menţionăm că a mai participat o delegaţie din Basarabia care se ocupă de învăţământul preuniversitar agricol şi, nu în ultimul rând, Ovidiu Machidon specialist al Centrului de agrometeorologie Bacău. Cu toţii am spus la unison: Susţinem Învăţământul Preuniversitar Agricol!

Fără cenzură, despre liceele agricole!
În fapt a fost un eveniment maraton cu întrebări şi răspunsuri fără cenzură, fără ocolişuri, transmis live pe facebook şi la rfi România, pornind de la nevoia de resuscitare, măcar acum, în al 12-lea ceas, a învăţământului preuniversitar agricol, căruia toţi îi recunosc şi meritele, dar şi neajunsurile, dar nimeni nu prea se zbate pentru viitorului lui apropiat.
Dacă timp aproape 30 de ani cei de la ”agricol” au fost priviţi ca cei mai nepregătiţi elevi şi prea mulţi sunt cei care în continuare spun că la liceele de profil ajung elevii mediocri sau care nu mai au loc pe la alte licee, publicul larg trebuie să ştie că evoluţia tehnicii din agricultură te obligă să utilizezi factor uman de înaltă calficare, chiar dacă vorbim de nivel de şcoală profesională sau liceal.
Emil Bălteanu a făcut o comparaţie care poate unora care nu au tangenţă cu agricultura li s-ar părea exagerată: "la momentul actual să te afli în cabina unui tractor sau a unui avion este cam acelaşi lucru; nu mai discutăm despre acel tractorist cu ciocanul şi cu cheia, discutăm despre operatorul de utilaje care trebuie să ştie informatică, să ştie să interpreteze datele transmise de utilaje prin intermediul senzorilor, să ştie să utilizeze GPS-ul tractorului cât şi a echipamentului de lucru. Acest lucru nu se poate realiza fără ştiinţă de carte". Epoca de aur a mecanicii agricole a cam apus iar la momentul actual discutăm despre automatizare, informatizare şi digitalizare a agriculturii, mecanica fiind doar un apanaj al firmelor de reparaţii.

Nicoleta Dragomir a punctat "necesitatea promovării şi susţinerii învăţământului agricol, pentru că această formă de educaţie a apărut de la nevoile reale ale societăţii româneşti. Ori, fără un învăţământ performant care să ne asigure generaţiile viitoare în agricultură, practic nu prea putem vorbi de viitor”.
Un adevăr crud dar realist a fost spus răspicat de către un fermier, fost elev al licelui de la Miroslava: "Ce se predă la ora actuală în învăţământul agricol, indiferent de nivel este total depăşit. Tehnologia pe care o aplic acum în fermă este de anul 2019 iar la liceu se predă la nivelul anilor 1980. Păi cum vrei să facă performanţă sau să se pregătească mâna de lucru înalt calificată cu manuale de specialitate din anii 70? Profesorii trebuie să vină către fermieri şi noi, fermierii către profesori, doar aşa vom evolua. Important este să se dimensioneze învăţământul în funcţie de cerere şi ofertă fără a se pierde din finanţarea unităţilor de învăţământ", a precizat Andrei Musteaţă.
La liceul din Miroslava a fost înfiinţată anul acesta prima clasă de dual pentru profilul mecanic agricol iar elevii de la această formă de învăţământ au fost deja în ferme şi au luat contact cu producţia şi parcul de urtilaje agricole. "Am ajuns aici datorită d-lui Andrei Musteaţă şi îmi place foarte mult. Deja am urcat pe tractor şi am început să lucrez, ce este important ca la şcoală să învăţ teorie iar la practică să pun în valoare ceea ce am învăţat", ne spune un elev din clasa de dual.
Mihaela Ivancia de la Facultatea de Zootehnie a USAMV Iaşi a precizat că "nu există o corelare între nomenclatorul meseriilor şi meseriile existente pe piaţa muncii. Precizez aici că pentru meseria de zootehnist nu mai este necesar un nivel minim liceal iar de aici apar două probleme, în două ramuri din zootehnie: în sectorul avicol şi suin gradul de automatizare şi informatizare este maxim, de aici şi necesitatea de a avea personal înalt calificat cu cel puţin studii liceale iar al doilea lucru grav e că s-a distrus pepiniera de viitori studenţi la Facultatea de zootehnie. Aşadar, ajungi să lucrezi cu studenţi care nu au nici măcar cunoştinţe minime de zootehnie iar tu ca profesor în loc să treci la un nivel superior de predare trebuie să începi cu baza, adică exact cu ceea ce se învăţa înainte la liceu. Şi atunci te mai întrebi care e nivelul de pregătire a celor care termină zootehnia?!".

Probleme şi posibile soluţii
În urma discuţiilor de peste două ore de la Miroslava am reţinut următoarele idei:
• şi învăţământul preuniversitar, dar şi cel universitar agricol trebuie să acţioneze încă din şcoala generală pentru a extrage acei elevi care au o vocaţie spre agricultură;
• promovarea învăţământului agricol în rândul părinţilor şi conştientizarea acestora cu privire la faptul că nu este o ruşine să fii elev sau student într-o formă de învăţământ agricol iar salariile din domeniu au devenit motivante;
• sunt o multitudine de posibilităţi de finanţare pentru elevi şi studenţi pentru a-şi acoperi cheltuielile cu cazarea şi masa, cum ar fi: burse de studiu, burse de fermă, învăţământul dual etc.;
• corectarea legii educaţiei cu privire la finanţarea formelor de învăţământ din agricultură; actuala finanţare per cap de elev nu este competitivă şi nici stimulatoare pentru agricultură, cadrele didactice fiind nevoite să înceapă în fiecare an o adevărată cursă nebună după elevi în detrimentul calităţii elevului, pentru a-şi putea păstra normele didactice iar şcoala statutul juridic;
• realizarea unei strategii la nivel naţional cu privire la necesarul de calificări pe termen mediu şi lung de care are nevoie piaţa agricolă şi distribuirea lor în funcţie de necesităţi şi de tradiţiile zonale/locale;
• corelarea programei şi a modului de învăţare cu realitatea din agricultura modernă, accentul pus pe practică şi studiu în echipe mici.
• eliminarea "canibalizării" liceelor agricole între ele prin crearea unei concurenţe nereale pe acelaşi bazin de preluare a elevilor.


Leonard STAFIE
Nicoleta DRAGOMIR

SURSA REVISTA FERMA

Maraton agricol la AGROW

Leonard STAFIE, Nicoleta DRAGOMIR

În ziua de 20 noiembrie, în inima Bucureştiului la Hotel Sheraton, a avut loc prima ediţie a conferinţei „AGROW“, eveniment care a adus agricultura românească la dialog, protagonişti fiind experţii şi fermierii. Agricultura României are o tradiţie incontestabilă, recunoscută prin pionierate la nivel mondial în cercetare, prin fertilitatea ridicată a solului, prin potenţialul ridicat, prin tehnologiile de înaltă performanţă şi prin genetica valoroasă.

Şi totuşi... unde greşim? Pentru a răspunde provocărilor momentului în agricultură, conferinţa AGROW a reunit specialişti pe diferite domenii şi fermieri din toate categoriile. A fost o agendă încărcată, începând de la tradiţiile cercetării româneşti şi istoria Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, şi continuând cu importanţa respectării unui minim de elemente tehnologice în fermă, prezentare făcută de prof. dr. Viorel Ion, prodecan al Facultăţii de Agricultură, USAMV Bucureşti. Un alt subiect de actualitate a fost adus în discuţie de Directorul general al Institutului de Pedologie, dr. ing. Cătălin Cristian Şimota: "Cum reuşim să păstrăm solurile cu viaţă şi fertilitate ridicate"?

Nu a fost uitată nici agricultura durabilă, tehnologiile agricole în acord cu mediul şi produsele care, prin modul lor de acţiune, asigură furnizarea elementelor esenţiale creşterii plantelor, prin optimizarea disponibilităţii resurselor naturale. La acest subiect şi-a adus contribuţia conf. dr. ing. Cătălin Viorel Popescu, Director Tehnic CICh Năvodari.
Cea de-a doua secţiune a debutat cu un subiect... fierbinte: dependenţa producţiilor de schimbările climatice. Dr. ing. Elena Mateescu, director general ANM a adus în discuţie importanţa adaptării tehnologiilor agricole la provocările meteo din ce în ce mai accentuate în ultimii ani, îndeosebi perioadele de secetă pedologică prelungită. Lipsa precipitaţiilor a afectat suprafeţe arabile extinse ale României, în acest an.
Moderatorul evenimentului, Georgeta Dicu, cunoscut cercetător şi ameliorator în domeniul culturilor cerealiere, dar şi promotor al cultivării şi extinderii în producţie a soiurilor româneşti, a făcut faţă cu brio, timp de peste opt ore, asaltului de întrebări şi răspunsuri venite din partea participanţilor.

Din prima parte a evenimentului am desprins câteva idei care pot fi considerate drept semnale de alarmă. Astfel, România la momentul actual nu mai are cercetare în domeniul avicol şi în sectorul suin, dependenţa de material genetic de import fiind maximă, asta chiar dacă ţara noastră are câţiva hibrizi de carne şi ouă omologaţi care - trebuie să recunoaştem - nu mai fac faţă performanţelor din sectorul industrial. Însă aceşti hibrizi pot fi utilizaţi cu succes în sistemele de creştere alternativă, în speţă free-range. Adică, aşa cum fac ungurii, cehii sau polonezii, care au păstrat hibrizii obţinuţi acum două decenii şi îi utilizează în sistemele alternative de creştere, aceşti hibrizi fiind mai rezistenţi la boli, la tipul de furaje administrate, dar şi la condiţiile de microclimat specifice.
Chiar dacă în România, în sectorul vegetal, pe partea de producere de soiuri şi hibirizi autohtoni suntem recunoscuţi la nivel mondial iar genetica produsă de cercetarea românească, în condiţiile climaterice din România, este considerată competitivă, totuşi nu reuşim, la cereale păioase, să asigurăm decât 60% din cota de piaţă la seminţe iar la floarea soarelui şi porumb ne situăm sub 40%. Ori acesta este un mare semn de întrebare, pentru că astfel suntem dependenţi de importuri care, de multe ori, nu oferă materialul genetic (soiuri şi hibrizi) adaptat condiţiilor de sol şi climă din ţara noastră.
Printre temele abordate în panelul de discuţii la AGROW menţionăm şi: "Nutriţia plantelor - cea mai importantă verigă în obţinerea sporurilor de producţie semnificative" (RoFert), dar şi importanţa consultanţei agricole - temă abordată de conf. dr. Adrian Băşa (USAMV Bucureşti).
Un moment special i-a fost dedicat fermierului Daniel Nica, administrator Bliss SRL, care a vorbit despre pasiune şi profesie - factorii care, bine gestionaţi împreună, asigură succesul în agricultură!

Liceele agricole au fost reprezentate la AGROW
În partea a doua a conferinţei am dezbătut probleme legate de educaţia agricolă. ”Învăţământul agricol - provocări şi perspective” a fost tema prezentării susţinută de subsemnaţii, Nicoleta Dragomir şi Leonard Stafie, iniţiatori şi coordonatori ai proiectului "Susţinem Învăţământul Preuniversitar Agricol". Ni s-au alăturat cadre didactice şi elevi de la Colegiul Tehnologic „Viaceslav Harnaj”, Bucureşti, Liceul Tehnologic „Sandu Aldea” Călăraşi, Liceul Tehnologic Agricol "Mihail Kogălniceanu" Miroslava şi Liceul Tehnologic „Dimitrie Petrescu” Caracal.
• Am adus din nou în discuţie problemele majore generate de finanţarea per elev, dar şi lipsa fondurilor pentru investiţii, mai ales în fermele didactice. În general, liceele agricole dispun de spaţii generoase din punct de vedere al amplasamentului (curtea scolii, ferme, anexe, terenuri) iar din cauza numărului mic de elevi automat schema de personal auxiliar este mult mai mică; drept urmare, spaţiile respective nu pot fi întreţinute şi păzite într-un mod corespunzător.

Indiferent de liceu, o concluzie generală este că nu putem forma şi specializa elevii, respectiv specialiştii şi meseriaşii de mâine fără o bază didactică bine pusă la punct, de la fermele zootehnice, până la cele vegetale şi mixte. Ori, pentru asta e nevoie de terenuri, de bani şi de o mai mare flexibilitate în accesarea fondurilor europene de către liceele cu profil agricol.
Avem laptopuri, videoproiectoare şi ecrane pentru lecţii moderne, virtuale, dar agricultura nu se face virtual şi nici abilităţile practice ale elevilor nu se pot dezvolta astfel!
• Reluarea legăturii licee agricole - universităţi agricole. Considerăm necesară realizarea unui protocol cadru de colaborare între cele două entităţi, pentru ca liceele agricole să redevină resursa umană principală a universităţilor de profil.
• Reluarea legăturii licee agricole - staţiuni şi institute de cercetare

Mulţumim Georgeta Dicu şi organizatorului Brandelligence PR pentru includerea învăţământului preuniversitar agricol în tematica evenimentului.
În final, maratonul #AGROW, aşa cum am numit noi conferinţa de la Sheraton, şi-a atins scopul principal: a fost un dialog intens şi necesar între experţi şi fermieri!

Leonard STAFIE
Nicoleta DRAGOMIR

SURSA REVISTA FERMA

Ciprian FORA: MECANIZAREA AGRICULTURII are viitor!

Paula CIUPAG

Ce vrei să te faci când vei fi mare? Mecanic agricol! Câţi tineri absolvenţi ai claselor primare sau gimnaziale de la sate, şi nu numai, ar putea da acest răspuns în contextul educaţional al României de astăzi? Puţini! Şi nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că practic nu cunosc ce înseamnă şi ce presupune să fii mecanizator agricol.

La Ziua Pământului Bănăţean, ediţia a V-a, am stat de vorbă cu Ciprian George FORA, director al Centrului Româno-German de Pregătire şi Perfecţionare Profesională în Domeniul Agriculturii din Voiteg şi Conferenţiar la Universitatea de Ştiinte Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului "Regele Mihai I al României" din Timişoara. Ciprian împreună cu colegii lui au decis că învăţământul agricol românesc nu trebuie să bată pasul pe loc şi au plecat la drum hotărâţi să ducă mai departe istoria Şcolii Agricole din Voiteg, începută în anul 1926.

Provocarea momentului
La peste 93 de ani de la înfiinţarea acestei unităţi de învăţământ agricol, cursurile adaptate noilor vremuri readuc tinerii către lucrul pământului. De această dată, totul fiind mecanizat şi automatizat la cele mai înalte standarde. „Avem un proiect care se desfăşoară deja de doi ani de zile; este o cooperare între Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara, cu Liceul Tehnologic de Silvicultură şi Agricultură “Casa Verde” din Timişoara şi cu Centru Româno-German de Pregătire din Voiteni. Am pus bazele unei clase de mecanici agricoli, pentru că mecanizarea agriculturii este la ora actuală o provocare pentru fermele din întreaga lume, iar cele din România nu fac excepţie şi au nevoie de specialişti în domeniu, nu numai de ingineri, ci şi de oameni care efectiv să realizeze partea de întreţinere, reparaţii şi de utilizare optimă a acestor echipamente”, ne-a declarat Ciprian George Fora.
În ultimii zece ani, prin proiecte europene, fermele din ţara noastră au beneficiat de o dotare tehnică de vârf şi au acum nevoie de tineri care să fie bine pregătiţi în acest domeniu. “Proiectul nostru de pregătire profesională pentru mecanici agricoli în sistem dual după model german începe să-şi arate roadele. Avem deja primii elevi ajunşi în clasa a X-a, rezultatele primului an sunt deosebite, în sensul că agenţii economici au apreciat efortul nostru şi faptul că elevii sunt bine pregătiţi sub această umbrelă pe care noi am pus-o la dispoziţie şi căreia i-am spun generic - Mecanizarea agriculturii are viitor”, explică directorul Centrului.

Parteneriate win-win
Elevii din cele două clase se pregătesc teoretic, iar instruirea practică se definitivează la companiile producătoare de maşini şi echipamente agricole cu care Centrul Româno-German colaborează. “Este vorba despre MEWI, IPSO Agricultură, Claas, New Holland, Maschio Gaspardo, furnizorii de Landini, dar şi pe partea de automatizare-gadgeturi am început să lucrăm tot mai mult. Ei ne pun la dispoziţie tot ce avem nevoie pentru baza didactică. Este un parteneriat win-win, pentru că toată lumea are beneficii. Sunt două aspecte: adulţii care deja lucrează la aceste companii şi care au nevoie de o pregătire suplimentară şi de o actualizare a cunoştinţelor, dar şi cealaltă latură, a tinerilor care pornesc în viaţă alegându-şi această meserie, a cărei bază noi o punem prin şcolarizarea pe care o asigurăm”, ne-a explicat Ciprian Fora.

Obiective şi perspective
Principalul obiectiv pe termen scurt al profesorului prevede un ciclu complet, cu elevi din clasa a IX-a până în clasa a XI-a. Pe termen mediu, îşi doreşte să diversifice tot mai mult gama de pregătire. “La această dată cursurile au patru teme majore. Prima este Mecanic de exploatare în cultura mare - acreditat de către Ministerul Educaţiei şi Ministerul Muncii. Apoi avem cursuri intensive, de înaltă calificare, pentru maşini şi echipamente de recoltat cereale, curs de maşini de aplicat produse fitosanitare, un curs foarte căutat, care a creat ecouri şi în străinătate. Iarna trecută am avut zece fermieri, români plecaţi în Germania la muncă, veniţi aici să parcurgă acest curs. Sperăm să perpetuăm acest trend şi să ridicăm şi mai mult nivelul. De asemenea, avem un curs de tractoare şi GPS-uri pentru tractoare, pentru că la ora actuală fermele mijlocii şi mari utilizează utilaje performante şi mecanizatorii trebuie să cunoască toate detaliile, astfel încât să le folosească la capacitate maximă”, adaugă Ciprian Fora.

Ciprian Fora: “Fără o calificare adecvată este foarte greu să ţii pasul cu ceea ce se întâmplă în ziua de astăzi, la viteza cu care evoluează lucrurile şi tehnica”.

ÎNSCRIERI DESCHISE PE TOT PARCURSUL ANULUI
Înscrierile pentru cursurile desfăşurate la Centrul Româno-German de Pregătire şi Perfecţionare Profesională în Domeniul Agriculturii din Voiteg sunt permanente. Aşadar, vă puteţi înscrie pe tot parcursul anului. Cursurile încep în luna noiembrie a fiecărui an şi se încheie la sfârşitul lui martie.

SURSA REVISTA FERMA

COLEGIUL V. HARNAJ. „SĂ NU UITAŢI NICIODATĂ DE UNDE AŢI PLECAT!”

Violeta Mâţ

Liceul agricol din Bucureşti. Colegiul Tehnologic „Viaceslav Harnaj” este prima şcoală de apicultură din Europa, ce a luat naştere acum 48 de ani, şi tot aici, în 2017, a fost înfiinţată prima clasă de învăţământ profesional de stat în sistem dual cu specializarea mecanic agricol din România.

Pe 1 noiembrie 2019, la Institutul de Cercetare- Dezvoltare pentru Apicultură a avut loc evenimentul care a debutat cu dezbaterea „Învăţământul agricol, încotro?”, organizat Fundaţia Revistei Ferma şi Colegiul Tehnologic „Viaceslav Harnaj”, în parteneriat cu RFI România.
Au participat la dezbatere autorităţi centrale şi locale, fermieri şi reprezentanţi ai companiilor din domeniul agricol partenere ale proiectului „Susţinem învăţământul preuniversitar agricol”, iniţiat şi derulat de Fundaţia Revistei Ferma, elevi şi profesori din 10 licee cu profil agricol din toată ţara: Bucureşti, Fundulea (jud. Călăraşi), Brăila, Călăraşi, Poarta Albă (jud. Constanţa), Brăneşti (jud. Ilfov) Horia (jud. Neamţ) Geoagiu (jud. Hunedoara), Tărtăşeşti (jud. Dâmboviţa) şi Dragomireşti-Vale (jud. Ilfov).
În urma campaniei „Donează o carte pentru un liceu agricol”, iniţiată tot de Fundaţia Revistei Ferma, biblioteca Colegiului Tehnologic „Viaceslav Harnaj” s-a îmbogăţit cu peste 130 de titluri!

Proiectul „Susţinem învăţământul preuniversitar agricol”: Rezultate concrete!
„Ei, elevii liceelor agricole, sunt cei care ne vor pune pâinea pe masă mâine şi vrem să îi ţinem în ţară”, a spus Nicoleta Dragomir, redactor-şef al revistei Ferma şi coordonator al proiectului „Susţinem învăţământul preuniversitar agricol”.
După un an şi jumătate de la debut, proiectul a ajuns la evenimentul cu numărul şaptesprezece (n.r. - până la închiderea ediţiei încă două evenimente au mai intrat în palmaresul proiectului). Planurile includ înfiinţarea asociaţiei liceelor agricole, evenimente de promovare a învăţământului agricol preuniversitar, precum şi mai multe tabere tematice pentru elevii liceelor agricole.
„Pentru că mesajele noastre ajung unde trebuie, în mai puţin de un an de zile au existat modificări la legea educaţiei extrem de importante pentru viitorul liceelor agricole”, a adăugat Nicoleta Dragomir.

Tabără: Ne trebuie o măsură dedicată învăţământului agricol în viitoarea PAC
„Cel mai sensibil punct al învăţământului preuniversitar agricol este înţelegerea necesităţii lui, iar prima problemă este aceea de a avea patrimoniu funciar. Nici în licee şi nici în universităţile agricole nu se poate face practică doar în laborator. Liceele şi universităţile agricole trebuie să aibă ferme de formare continuă, şi aici este o mare problemă în strategia care se elaborează pentru Politica Agricolă Comună pentru 2021-2027: o măsură trebuie să fie dedicată învăţământului agricol, precum şi cercetării şi inovării, altfel riscăm să nu ne atingem obiectivele”, a spus Valeriu Tabără, preşedintele ASAS, prezent la eveniment.

Bani pentru liceele agricole. Când?
S-au promis bani pentru liceele agricole. Vor primi? Când? „Sperăm ca în bugetul de anul viitor să fie alocaţi, sunt 320 de milioane de lei. Vorbim tot timpul de potenţialul uriaş al României: terenul fertil ni l-a dat Dumenzeu, la tehnologie avem acces şi apartenenţa la Uniunea Europeană ne dă acces şi la finanţare, ce stă în mâna noastră este resursa umană. Nimeni nu ne-o va da pe aceasta, iar resursa umană este esenţială pentru valorificarea celorlalte două. Când investeşti în aceasta şi ai o resursă umană de calitate, îţi poţi atinge potenţialul”, a spus Mihai Neagu, director general adjunct al Direcţiei Generale Politici Agricole din MADR, el însuşi absolvent al Colegiului „Viaceslav Harnaj”.

Veceslav Harnaj: fondatorul apiculturii moderne româneşti
Născut în 1917, într-un sat din sudul Basarabiei, actualmente în Republica Moldova, Veceslav Harnaj este considerat fondatorul apiculturii moderne româneşti.
În 1957, împreună cu câţiva colaboratori apropiaţi, apicultori împătimiţi, înfiinţează Asociaţia Crescătorilor de Abine (ACA) din România.
În 1965, este ales preşedinte al Federaţiei Internaţionale a Asociaţiilor de Apicultori (Apimondia), pe care a condus-o timp de 20 de ani, până în 1985, când sănătatea nu i-a mai permis. După această dată a fost ales preşedinte de onoare până la sfârşitul vieţii, în 1988. Un detaliu care vorbeşte despre competenţele sale şi despre aprecierea de care s-a bucurat profesorul Harnaj printre apicultorii din întreaga lume: pentru acesta, Apimondia şi-a schimbat statutul, ce permitea preşedintelui să deţină maximum două mandate de câte cinci ani.

„Să nu uitaţi de unde aţi plecat! Oamenii de la ţară încă mai au ceva foarte sănătos”
Cunoscut şi apreciat în întreaga lume, Veceslav Harnaj are o nepoată aproape la fel de celebră: actriţa Ileana Popovici. Nepoata fondatorului şcolii apicole vorbeşte cu emoţie despre fratele mamei sale: „A fost un mare om, şi structural şi prin ceea ce a făcut pentru ţara lui. Născut în familia unui preot care iubea apicultura şi agricultura şi care a înfiinţat prima revistă apicolă din Basarabia, unchiul meu, care a pornit dintr-un sat din sudul Basarabiei, a ajuns un mare om în lume şi, deşi a fost apreciat în toată lumea, niciodată nu a uitat că a plecat de la ţară. A iubit natura şi copiii extraordinar de mult. Vă rog din inimă să nu uitaţi personalitatea lui.”
„Nu contează unde ajungeţi, să nu uitaţi niciodată de unde aţi plecat, să nu vă fie ruşine că plecaţi de la ţară, pentru că oamenii de la ţară încă mai au ceva foarte sănătos în ei şi de-abia de acum încolo vine vremea voastră. Şi să nu uitaţi că stupăritul este o meserie şi un drag de natură extraordinar!”, le-a spus nepoata profesorului Harnaj elevilor prezenţi la dezbatrea despre învăţământul agricol.

Prima şcoală apicolă din Europa!
Institutul „Apicola Băneasa” a fost redenumit după numele lui Veceslav Harnaj în 1991. În Bucureşti, lângă „Complexul Apicol Veceslav Harnaj”, se află şi Colegiul Tehnologic „Viaceslav Harnaj”, prima şcoală de apicultură din Europa, înfiinţată din iniţiativa profesorul Harnaj în 1971. La vremea respectivă, şcoala se numea Liceul Apicol Băneasa şi avea o singură clasă, formată din 33 de elevi.
În 1992, liceul îşi modifică denumirea în Grup Şcolar Agricol „Viaceslav Harnaj”, iar în anul 2000 se înfiinţează Şcoala de ucenici cu o clasă având specializarea crescător îngrijitor albine. În 2009, liceul îşi schimbă denumirea în Colegiul Agricol „Viaceslav Harnaj”, iar în 2015 devine Colegiul Tehnologic „Viaceslav Harnaj”.
De la înfiinţare, aici au fost pregătiţi elevi în clase de învăţământ profesional de zi şi seral cu specializarea apicultor-sericicultor, macnizator în agricultură, horticultură şi zootehnie, veterinar, contabil - planificator - statistician în agricultură, crescător de albine şi crescător de păsări, floricultor - peisagist, agent protecţia plantelor, tehnician agricol, tehnician agromontan, tehnician ecolog, tehnician protecţia mediului, lucrător în gospodăria agroturistică, tehnician animale de companie, lucrător în comerţ, tehnician activităţi financiare şi comerciale. La un moment dat, a existat chiar şi o clasă cu profil sportiv şi specializarea de intructor sportiv.
În prezent, liceul are 450 de elevi la cursuri de zi la specializările tehnician în gastronomie, tehnician în activităţi economice, tehnician veterinar şi tehnician horticultor, şi două specializări de învăţământ profesional de 3 ani: mecanic agricol şi apicultor - sericicultor.
„Anul acesta am încercat să reînviem apicultura cu o clasă de învăţământ profesional, care are deocamdată doar 11 elevi”, a spus Felicia Stroe, directorul Colegiului „Viaceslav Harnaj”. Aceasta a anunţat că profesorii şi elevii liceului se pregătesc să aniverseze, peste doi ani, 50 de ani de la înfiinţarea instituţiei de învăţământ.

Prima clasă de mecanici agrioli în sistem dual
În anul şcolar 2017 - 2018, la Colegiul „Viaceslav Harnaj” a fost înfiinţată, în parteneriat cu Asociaţia Producătorilor şi Importatorilor de Maşini Agricole din România (APIMAR), prima clasă de învăţământ profesional de stat în sistem dual cu specializarea mecanic agricol din România. 29 de elevi sunt acum în ultimul an de studiu la această specializare.

MULTUMIM PARTENERILOR SI SPONSORILOR!

SURSA REVISTA FERMA