LICEUL AGRICOL - oaia neagră a Ministerului Educaţiei?!

Costi Viscol

Răsfoind în ultima perioadă revista presei, chiar şi cea de specialitate agricolă am găsit articole de genul: ”Cele mai slabe rezultate din istoria învăţământului liceal agricol” sau ”24% dintre elevii liceelor agricole care s-au înscris la BAC au şi promovat„ ori ”Daea, <ţepuit> de Andronescu în chestiunea liceelor cu profil agricol? Bacalaureatul, un hop greu de trecut” -  titluri de cancan care atrag cititorii şi, implicit, traficul pe site-urile respective.

Nimic rău într-o piaţă liberă, dar cel care citeşte şi nu are toate informaţiile oare ce imagine îşi formează?! Acest lucru se întâmplă de peste 15 ani de zile şi atunci este şi normal ca părinţii să evite liceele agricole iar opinia publică să afirme, conform unor sondaje eronate, că ”în agricultură este nevoie de personal cu patru clase”. An de an cei din presă au reuşit să construiască, cu intenţie sau fără intenţie, o imagine de oaie neagră a sistemului de învăţământ pentru liceele agricole. 

Umblaţi la cauze, nu vă mulţumiţi doar să constataţi efectele!
Foarte puţini sau deloc, în urma analizei rezultatelor de la bacalaureat, au precizat şi cauzele care au dus la acest lucru. Şi, până la urmă, ce pretenţii să avem dacă mai marii din Educaţie în loc să elimine cauzele care au dus la acest lucru şi să revitalizeze acest sector au hotărât că mai bine fac şcoli profesionale şi cu asta au rezolvat problema sau, mai rău, au decis să desfiinţeze aceste licee.
Dintr-o analiză sumară putem menţiona câteva din cauzele care au condus la aceste rezultate dezastruoase:
1. Media de admitere în clasa a IX-a - în unele cazuri sub nota patru. Păi stau strâmb şi încerc să judec drept, cum ai putea tu ca profesor să preiei în clasa a IX-a un copil la care nivelul de cunoştinţe din 8 ani de şcoală este de nota patru şi la finalul liceului acesta să fie de 6? În condiţiile în care în anii de liceu apar disciplinele tehnice iar pentru disciplinele la care se susţin probele la bacalaureat scade numărul de ore, cum credeţi că un profesor, chiar să fie şi cel mai mare geniu în pedagogie şi ştiinţe poate acoperi în patru ani de liceu lacunele din opt ani de şcoală generală? Ba mai mult, nu pot să înţeleg cum poţi să finalizezi opt clase cu nota patru???
2. Lipsa manualelor de specialitate, cele mai noi fiind din anii 1990.
3. Subfinanţarea cruntă din ultimii 20 de ani! Subiect care a mai fost tratat în articole anterioare.
4. Devalizarea patrimoniului liceelor agricole.
5. Diverse ”pile„ angajate de Inspectoratele şcolare care, în cel mai bun caz, trec o dată pe lună pe la liceu să încaseze salariul.
6. Ideea absurdă creată şi cultivată în societate conform căreia ”numai proştii fac liceu agricol”!

Agricultura zilelor noastre nu înseamnă "SAPĂ DE LEMN"!
Ce înseamnă de fapt agricultura în zilele noastre? Poate că unii, care nu au ieşit de prin birouri să intre în ferme nu au habar şi, din acest motiv trebuie să le spunem ce înseamnă acest domeniu. 
Sectorul Vegetal - utilajele şi echipamentele utilizate la momentul actual dispun de echipamente informatice, senzori, echipamente GPS şi tendinţa este spre utilaje ghidate autonom. Ce înseamnă lucrul acesta? Operatorul (fostul tractorist) trebuie să aibă cunoştinţe temeinice şi abilităţi practice de utilizare a tehnicii informatice, să înţeleagă procesele pe care le efectuează aceste echipamente, să înţeleagă mesajele pe care le transmit senzorii şi să acţioneze ca atare. Administrarea îngrăşămintelor şi amendamentelor se realizează în marea majoritate a fermelor în urma cartării agro-chimice a solului. Ce înseamnă acest lucru? Să ştie chimie, să ştie topometrie şi să cunoască modul de utilizare a tehnicii GPS. Marea majoritate a utilajelor şi echipamentelor agricole, atunci când se strică, efectiv nu le poţi repara în câmp, primul lucru pe care trebuie să îl faci este să efectuezi o diagnoză electronică. Dacă nu înţelegi echipamentele de diagnoză şi mesajele transmise cum poţi repara aceste echipamente? Trebuie subliniat că tehnica din dotare la momentul actual are preţuri foarte mari şi dau un exemplu: un tractor de putere medie costă peste 70 de mii de euro. Din acest preţ aproape 40% însemnă tehnică informatică iar dacă nu ştii să utilizezi această tehnică nu ai aruncat bani pe geam?! 
Sectorul zootehnic - peste 80 la sută din tehnologie, la unele specii chiar 100%, este mecanizată, automatizată şi informatizată fiind în aceeaşi situaţie cu sectorul vegetal. Evidenţa, monitorizarea din punct de vedere a microclimatului, producţiilor, stării de sănătate a  efectivelor de animale se realizează computerizat.
Şi atunci, cum credeţi că un elev cu nota patru va deveni un bun meseriaş?!

Trebuie să atenţionăm şi să subliniem următoarele aspecte:
• Siguranţa alimentară a unei ţări trebuie să fie un punct al securităţii naţionale prevăzut clar în legislaţia ca o problemă de siguranţă naţională.
• Gradul de tehnologizare şi informatizare, preţurile foarte mari ale echipamentelor de la momentul actual, obligă fermierii să utilizeze personal calificat şi super calificat.
• Utilizarea de personal tehnic din afara spaţiului european nu reprezintă o alternativă pe termen mediu şi lung (ex. muncitorii din Vietnam sau din alte ţări asiatice), aceştia putând fi utilizaţi cel mult la muncile necalificate.
• Crearea unei strategii pe termen scurt, mediu şi lung pentru asigurarea forţei de muncă calificate în agricultură pe principiul competitivităţii: puţini, dar foarte bine pregătiţi.
• Se discută de planul de "Digitizare a României" - unde se regăseşte aici sectorul agricol?
• Cele 58 de licee identificate de Ministerul Agriculturii cu profil preponderent agricol (din cele aproximativ 220 câte existau prin anii 1990) să fie transformate în centre de excelenţă cu nivel de învăţământ, profesional, liceal, postliceal, cu rol determinant în pregătirea şi formarea continuă a adulţilor şi în special a celor care deja lucrează în sectorul agricol.
• Programul demarat de Ministerul Agriculturii privitor la liceele agricole să fie în mod cert finanţat pe termen scurt, mediu şi lung.
• Selecţia, angajarea personalului didactic şi nedidactic din cadrul liceelor agricole să fie realizat cu maximă competenţă.
Cu privire la unele soluţii prin care putem ajunge la cele specificate anterior puteţi citi articolul Uite liceul, nu e liceul!

SURSA: REVISTA FERMA

PREMIERĂ. Liceul agricol din Miroslava a devenit membru al unei asociaţii profesionale a fermierilor

Nicoleta Dragomir

ASOCIAŢIA CULTIVATORILOR DE CEREALE ŞI PLANTE TEHNICE DIN JUDEŢUL IAŞI a luat decizia afilierii Liceului Tehnologic Agricol "Mihail Kogălniceanu" din Miroslava în 25 iulie a.c.

Este o propunere mai veche, lansată în această primăvară, atunci când a avut loc prima întâlnire cu reprezentanţii liceelor agricole şi ai fermierilor, la sediul Ministerului Agriculturii, unde discuţiile au vizat modificările legislative care vor duce la finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar agricol de către MADR.
"Pentru liceul nostru este o nouă zi istorică. Nu e puţin lucru să te afli într-o organizaţie cu cei care duc greul agriculturii. Pentru noi şi pentru elevii noştri înseamnă un mare pas pentru o mai bună pregătire practică, şi nu numai", spune Dorel Costel Florea, profesorul de la Miroslava care, tot în premieră, s-a zbătut şi a înfiinţat anul acesta prima clasă profesională de mecanici agricoli în sistem dual, la liceul ieşean.

Implicare activă şi concretă din partea fermierilor
Emil Bălteanu, preşedintele ACCPT Iaşi - Asociaţia Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice din judeţul Iaşi ne-a declarat că membrii organizaţiei au decis să sprijine "pro bono" liceul agricol, adică fără ca acesta din urmă să achite vreo cotizaţie sau alte servicii.
Din discuţia cu Emil Bălteanu, căruia îi mulţumim pentru implicarea necondiţionată şi pentru promovarea proiectului nostru "Susţinem Învăţământul Preuniversitar Agricol", vor fi mai multe măsuri care concretizează obiectivele acestei afilieri, dintre care unele cu aplicabilitate imediată.

Redăm câteva dintre acestea, inclusiv în speranţa că vor constitui un model de urmat şi pentru alte organizaţii ale fermierilor dispuse să sprijine liceele agricole şi să se implice astfel în formarea profesională a viitorilor lucrători în agricultură, inclusiv pentru propriile ferme:
• Liceul de la Miroslava va putea să achiziţioneze, prin ACCPT, îngrăşăminte, seminţe, practic toate inputurile necesare culturilor agricole, la preţ de licitaţie, ca oricare membru al asociaţiei.
• Până îşi vor achiziţiona utilajele necesare, fermierii membri ACCPT vor ajuta liceul la recoltarea loturilor şcolii, măsură ce se aplică în perioada imediat următoare.
• Asociaţia va direcţiona spre liceul partener propunerile de înfiinţare a loturilor experimentale şi demonstrative venite din partea firmelor din domeniu, cu tot ce implică acestea.
• ACCPT va facilita şi va susţine conversia profesională a cadrelor didactice şi personalului tehnic din cadrul Liceului Tehnologic Agricol "Mihail Kogălniceanu", prin programe concrete.
• Asociaţia va implica liceul în activităţi curente, cum ar fi vizite la evenimente în câmp de genul "Zilele porumbului, ale grâului" etc. pentru ca elevii şi profesorii să fie conectaţi în permanenţă la noutăţile care apar în agricultură.
• Fermierii vor merge la liceu pentru a susţine cursuri practice cu elevii şi pentru a le împărtăşi din experienţa lor de zi cu zi, deprinsă direct în câmp, la lucru.
• ACCPT Iaşi va sprijin elevii în elaborarea lucrărilor de final de liceu şi obţinerea atestatelor profesionale, prin punerea la dispoziţie a materialelor, lucrărilor tehnologice şi testărilor în condiţii de fermă.
• Unul dintre principalele obiective este sprijinirea liceului în scopul obţinerii propriilor produse agroalimentare, în aşa fel încât cel puţin o masă pe zi la cantină să fie asigurată din recoltele şcolii.

"Ne dorim ca practica elevilor să fie cu adevărat generatoare de cunoştinţe în domeniu. Nu vrem zeci de elevi într-o fermă care să fie practic muncitori sezonieri şi să ajute la cules de cartofi sau alte recolte. Vom avea maxim doi elevi în fermă care să stea pe lângă tehnologi, în perioadele cu activitate maximă în exploataţii, când copiii au ce vedea şi ce învăţa. Avem suficienţi fermieri pentru ca toţi elevii să aibă acces la o practică reală şi cu folos pentru pregătirea lor", spune Emil Bălteanu, preşedintele ACCPT Iaşi. 

Precizăm că ASOCIAŢIA CULTIVATORILOR DE CEREALE ŞI PLANTE TEHNICE DIN JUDEŢUL IAŞI este membră a APPR - ASOCIAŢIA PRODUCĂTORILOR DE PORUMB DIN ROMÂNIA, organizaţie parteneră a proiectului "Susţinem Învăţământul Preuniversitar Agricol".

NOTA: Fotografii de la evenimentul "VREAU SĂ FIU ELEV LA LICEUL AGRICOL - ZILELE PORŢILOR DESCHISE LA MIROSLAVA", 19 aprilie 2019

SURSA: REVISTA FERMA

O poveste cu Sânziana şi dulceaţă de trandafiri…

Dumitra Constantin

Când am hotărât, împreună cu directorul liceului agricol din Călăraşi, participarea mea alături de trei elevi ai şcolii în tabăra organizată de Fundaţia revistei Ferma, ca parte a proiectului "Susţinem învăţământul preuniversitar agricol", având ca locaţie Liceul Tehnologic Agricol "Alexandru Borza" din Geoagiu, judeţul Hunedoara, am oftat şi am gândit: “Doamne, o săptămână plecată de acasă, un drum atât de lung, cu elevi”...

Astăzi, când scriu aceste rânduri, îmi spun că nu aveam dreptul să gândesc aşa, pentru că era vorba despre "O poveste cu Sânziana şi dulceaţă de trandafiri"… 
Povestea a început în 24 iunie, o zi de mare sărbătoare pentru creştinii ortodocşi, Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătoare cunoscută în popor şi sub denumirea de Sânziene, dar şi Ziua Universală a Iei sau sărbătoarea „cămăşii cu altiţă”, cum mai este denumită ia. Astfel, am plecat la drum, cu cei trei elevi, îmbrăcată în ia mea cu trandafiri, veche de peste 60 de ani, să fim parte "dintr-o poveste nou-nouţă" scrisă de Nicoleta Dragomir. Şi ce poate fi mai minunat pentru un profesor decât privirea sinceră a elevilor care-ţi spun: "Nu am fost niciodată plecată de acasă!" sau "Ce mult mi-am dorit să merg într-o tabără!". Emoţie, zâmbete şi voie bună pe drumul spre Geoagiu. Am dansat sau mai bine zis am mimat dansul, atât cât am putut să facem acest lucru în maşina mergând, împreună cu elevii, entuziasmaţi de invitaţia mea de a ne bucura de moment împreună, atunci când la radio s-a auzit melodia "Stand By Me", melodie la fel de veche ca şi mine, din 1962. Mi-am dat seama că acest lucru mi-a încărcat bateriile şi nu am simţit oboseala unui drum de 8 ore până la destinaţie.

Seara, ne-am întâlnit toţi cei 60 de participanţi, elevi şi profesori. Se dădea startul unui eveniment unic, prima tabără destinată elevilor liceelor agricole! Şapte zile de poveste de care noi, toţi participanţii, am avut parte, o poveste cu strâns fân, cules de levănţică, gălbenele şi tei, o poveste cu trandafiri transformaţi de elevi în dulceaţă pentru a împlini visul uniu tânăr care a plecat prea devreme dintre noi. Am cunoscut fermieri tineri şi poveştile lor despre tradiţia familiei de a creşte animale şi de a oferi pe piaţă produse tradiţionale. Nişte curajoşi, pasionaţi, vorbind cu patos despre ceea ce fac, modele pentru elevii noşti care au pus întrebări în calitate de reporteri. În tabără, elevii au avut cursuri de jurnalism învăţnd să fie reporteri, cameramani şi fotoreporteri. Ce încântare pentru ei care, poate, pentru prima dată s-au simţit importanţi. Am băut lapte de măgăriţă la ferma "Asinia Farm". Şi asta nu a fost tot! A fost Castelul Huniazilor şi Cetatea Deva, locuri încărcate de istorie şi Ulpia Taraiana Sarmizegetusa, cu templul zeiţei Nemesis, în care am nu am îndrăznit să calc decât după ce m-am descălţat... aşa am simţit. Era prea multă istorie!

Şi povestea a continuat. A urmat Ciumbrudul şi Ziua rozelor, parfum şi culoare, un tărâm al trandafirilor, florile iubirii, unde ne-au dus Nico Dragomir - "Sânziana noastră" şi Leo Stafie. Mândră am fost, purtând „cămaşa cu altiţă” la Parada Rozelor, pe traseul Aiud - Ciumbrud. Am fost noi toţi, cei 60 de participanţi, reprezentându-ne şcolile, alături de majorete, trăsuri, maşini şi biciclete împodobite cu flori, pe fondul muzicii de fanfară. 
Ce poveste minunată, nescrisă, trăită de mine şi elevii mei! Poveste în care s-au legat prietenii şi s-au împlinit dorinţe. O poveste împlinită de oameni cu suflet mare, care au organizat, găzduit sau sponsorizat evenimentul. Mă înclin în faţa lor şi le spun că, în 35 de ani petrecuţi alături de elevi, nu am trăit o poveste mai frumoasă dedicată lor, elevilor liceelor agricole.
Şi, să nu uităm, povestea cu "Sânziana şi dulceaţă de trandafiri", nu s-a încheiat cu SFÂRŞIT, ci cu VA URMA!

Prof. ing. Dumitra CONSTANTIN
Liceul Tehnologic “Sandu Aldea” Călăraşi

SURSA: REVISTA FERMA