Dincolo de catedră începe AGRICULTURA!

Nicoleta Dragomir

Au trecut mai bine de 20 de ani de când, aflată fiind la începuturile mele jurnalistice, realizam o emisiune de educaţie şi şcoală la o televiziune locală din Timişoara: „Dincolo de catedră”.

Atunci am făcut cunoştinţă, printre altele, şi cu Liceul Agricol „Iulian Drăcea” şi ţin minte că am fost de-a dreptul impresionată de faptul că elevii cultivau legume în solariile şcolii, că mergeau la practică în ferma Staţiunii didactice a Universităţii Agronomice din Timişoara, aflată peste drum... Astăzi, Liceul Agricol din Timişoara este o clădire abandonată. Aşa cum, din păcate, au ajuns multe alte instituţii de învăţământ preuniversitar agricol. „Iulian Drăcea” a fost comasat cu Liceul Silvic şi ambele se chinuie să supravieţuiască, iar altele au fost pur şi simplu desfiinţate. Nu se fac clasele, din lipsă de elevi - acesta pare să fie cel mai invocat motiv.

Paradoxul este că, în tot acest timp, forţa de muncă specializată în agricultură e din ce în ce mai absentă în România. Fermierii vor tineri specialişti. Firmele din domeniu, la fel. Şi atunci, unde e problema? Din vară, de când am lansat, împreună cu colegul meu Leonard Stafie proiectul „SUSŢINEM ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR AGRICOL”, am descoperit mult mai multe probleme decât ştiam deja că au liceele agricole, atâtea câte au mai rămas (mult prea puţine!). De pildă, mentalitatea părinţilor... pentru mulţi meseria de agricultor e cel puţin perimată, dacă nu degradantă. Sau ce rost are să urmeze copilul o şcoală de tractorişti. La ce-i trebuie liceu agricol ca să mânuiască uneltele din dotarea gospodăriei?!

Iniţial, proiectul nostru consta într-o donaţie de cărţi şi abonamente. Acum a devenit mult mai mult. Vom merge în fiecare liceu tehnologic pentru a-l promova şi vom încerca, împreună cu dascălii, foşti absolvenţi şi actuali fermieri, cu autorităţile locale şi naţionale să găsim soluţii uşor de implementat pentru susţinerea învăţământului preuniversitar agricol. Nu e mult, nu e puţin, dar este modul nostru de a ne alătura celor care mai vor să salveze ceva! Chiar nu putem asista impasibili la declinul a ceea ce ţara noastră a avut odată. Cum spunea colegul meu, Leonard Stafie: „La un moment dat, prin anii ’90, existau în jur de 250 de licee agricole, iar acum avem doar vreo 40. Din păcate, au dispărut câteva licee cu tradiţie, care aveau peste o sută de ani de activitate”.

Vă invităm să vă alăturaţi demersului nostru şi să susţineţi învăţământul preuniversitar agricol. Intraţi pe www.revista-ferma.ro şi www.fundatiaferma.ro şi aflaţi de acolo toate detaliile.

Până la agricultură e nevoie de CATEDRĂ!

SURSA: REVISTA FERMA

LICEUL AGRICOL din CIUMBRUD atrage tinerii spre agricultură

Ovidiu Cornea

LICEUL TEHNOLOGIC AGRICOL "ALEXANDRU BORZA" din Ciumbrud, judeţul Alba, încearcă să valorifice cât mai multe oportunităţi prin care să le transmită adolescenţilor că agricultura are perspectivă, iar ei au la rândul lor viitor în acest domeniu.

Agricultura le poate deschide tinerilor de la sate un drum în viaţă, oferindu-le în acelaşi timp o sursă consistentă de venit, mai ales când pot lua exemplu de la părinţii ori bunicii lor. Asta încearcă să le transmită an de an cadrele liceului tehnologic agricol „Alexandru Borza” din Ciumbrud absolvenţilor claselor a VIII-a din zonă.

„Astăzi vor câştigul mult mai repede”
Lenuţa Man, profesoară de trei decenii în liceu, unde predă materii cu specific veterinar, sintetizează schimbul de generaţii: „Astăzi vor câştigul mult mai repede”, mărturiseşte cadrul didactic, în mijlocul elevilor adunaţi în sera unde îşi fac practica horticolă. Venerabilul dascăl oferă câte o încurajare suplimentară, acolo unde simte potenţial: „Daniel va merge sigur şi la facultate, la fel şi Mihai”, indică profesoara către doi dintre tineri. Daniel Fugaciu, aflat în clasa a XI-a la profilul tehnician veterinar, este unul dintre elevii cu care liceul se mândreşte, dar elanul profesoarei îl face să roşească: „Staţi să iau Bacul mai întâi”, echilibrează tânărul situaţia. Emoţionat, la fel ca şi colegii lui, băiatul vorbeşte cu entuziasm despre experienţa practică dintr-un stagiu de formare în Portugalia (2016), când a făcut parte, alături de alţi colegi, din echipe de intervenţie chirurgicală la animale.

Mai întâi practica, apoi şcoala
Bogdan Crişan şi Laurenţiu Doia (elevi în clasa a XII-a) au pus practica (mult) înaintea învăţăturii: cei doi au cumpărat câte 50, respectiv 75 de capre, pe care le cresc în gospodăriile familiilor lor, în comuna Galda, ca alternativă la a pleca la muncă peste hotare: „Tatăl meu lucrează în străinătate. L-am sunat şi i-am spus: «Ai în curte 50 de capre!» Le cresc împreună cu bunicul”, povesteşte Bogdan. Cei doi au avut deja livrări către un brand cunoscut de procesare a laptelui de capră, iar dacă vor asigura constant cantitatea şi calitatea solicitate, pot încheia un contract pe termen lung.

Fii de horticultori, dar aleg meseria de tehnician veterinar
Deşi la Ciumbrud „tot la a doua casă” locuieşte o familie care cultivă pomi, vie sau trandafiri, absolvenţii claselor a VIII-a din zona Aiudului (oraş de care aparţine localitatea) sunt mai atraşi de profilul veterinar. Aşa se face că în ultimii ani, inclusiv în 2017, oferta de admitere în clasa a IX-a a liceului s-a axat pe specializarea de tehnician veterinar - 28 de locuri. La admiterea din vara acestui an s-a format şi o clasă profesională, cu alte 28 de poziţii, cu specializarea de lucrător comercial. „I-am întrebat (pe părinţii copiilor, n.red.): «Ne tot spuneţi să solicităm sau să calificăm în specializări de care aveţi nevoie (în special horticole, n.red.), dar câţi dintre dumneavoastră v-aţi dat copiii la şcoala noastră sau o să-i daţi?» O parte a răspuns afirmativ, altă parte a spus: «Nu a vrut copilul». Dar el, ca întreprinzător, ca fermier, cum a mers acasă să-i insufle copilului dragostea pentru meserie şi pentru ce face dumnealui? Cine să ducă mai departe tradiţia a ceea ce face el? I-a spus copilului că trăieşte foarte bine din activitatea pe care o face?”, se întreabă, cu tentă retorică, Simona Lazăr, economist şi agronom, directoarea instituţiei din anul 2000. „Am făcut campanie agresivă pentru horticultură şi înainte, dar nu a fost atracţie pentru domeniu... Copiii producătorilor care se ocupă de horticultură nu au ajuns încă la vârsta clasei a IX-a”, mai încearcă o explicaţie directoarea, totodată şi profesoară în liceu.

Horticultura, un mister pentru copiii pomicultorilor
Chiar dacă adeseori candidaţii la admitere provin din familii cu tradiţie în horticultură, denumirea rămâne stranie pentru tineri, dezvăluie Mihaela Baidoc, inginer horticol şi profesor suplinitor în cadrul liceului: „Un elev din clasa a VIII-a mi-a spus că vrea să continue aici, dar nu ştia ce înseamnă horticultura, deşi părinţii lui au acasă şi vând pomi. Abia când i-am explicat, a răspuns: «Asta facem şi noi, vreau domeniul ăsta». Sunt pe de altă parte elevi care deşi termină profil veterinar, ajung după aceea să cultive pomi”, rezumă cadrul didactic.

Învăţământul dual are perspectivă şi în agricultură
Liceul şi-ar putea diversifica paleta de calificare din 2018, prin metoda învăţământului dual, urmând să încheie contracte cu patru agenţi economici: „În cadrul aceleiaşi clase putem avea calificări multiple, tehnică veterinară, zootehnie, horticultură şi mecanică agricolă. Când ai semnat un contract de învăţământ dual, vorbim şi de angajare (ulterioară, n.-red.), pentru că selecţia candidaţilor se va face foarte atent; în plus elevii primesc şi bursă”, subliniază Simona Lazăr.
„Sperăm să păstrăm tradiţia şi să formăm tehnicieni sau muncitori calificaţi care să rămână alături de noi şi să continue ceea ce facem deja”, spune într-un video promoţional Emeric Bakk, administrator al fermei Ciumbrud Plant, specializată în material săditor, fermă cu care liceul a concretizat deja un parteneriat de colaborare.

VIZITE DE STUDIU ÎN FERME
Elevii Liceului Tehnologic agricol din Ciumbrud au efectuat în ultimii ani stagii de practică în diverse ţări europene, în cadrul unor proiecte cu finanţare UE: Spania (Granada) - specializarea lucrător comercial, precum şi în Cipru (3 săptămâni) şi în Portugalia (4 săptămâni) - tehnician veterinar. Din 2015 instituţia participă în proiectul naţional „Liceele agricole - Hub-uri locale pentru dezvoltarea fermelor mici şi mijlocii”, finanţat de Fundaţia Româno-Americană, implementat de un consorţiu de ONG-uri. O componentă este vizitarea fermelor: „Fiecare vizită de studiu urmăreşte dezvoltarea unor capacităţi tehnice ale elevilor, dar şi deprinderea unor abilităţi de comunicare, relaţionare, prezentare, negociere”, a explicat Alina Augustin, coordonator de proiect din partea Fundaţiei Civitas, filiala Cluj. Proiectul a căutat soluţii pentru: lipsa de sesiuni practice pentru elevi, slaba informare în privinţa oportunităţilor viitoare în agricultură şi relaţia slabă între actorii pieţei muncii (ferme, cooperative) şi elevi, acestea fiind principalele probleme identificate în cele opt licee agricole beneficiare. 

ATESTAT DE TEHNICIAN, CHIAR ŞI FĂRĂ BAC
Înfiinţat în anul 1935, Liceul Tehnologic Agricol „Alexandru Borza” din Ciumbrud şcolarizează în prezent peste şase sute de copii şi tineri, de la nivel preşcolar, până la cel post-liceal, inclusiv o clasă la penitenciarul din Aiud. La nivel de liceu, curriculum-ul claselor 9 şi 10 este similar cu cel al liceelor teoretice, cu studierea în plus a materiilor cu specific agricol. Din a XI-a elevii studiază mai accentuat materii specifice profilului şi calificării finale.
Aproximativ 80 la sută dintre elevii care termină a VIII-a în liceu continuă şi din a IX-a aici, la profesională sau liceu. La absolvirea studiilor liceale, absolvenţii primesc, în baza unui proiect întocmit, atestatul de tehnician veterinar, care le dă dreptul de a profesa, indiferent de rezultatul de la Bac.

Articol publicat in revista FERMA, editia iulie 2017

SURSA: REVISTA FERMA

ÎNVĂŢĂMÂNT AGRICOL. Istoria se repetă, cu tot cu greşelile trecutului!

Leonard Constantin Stafie

La momentul actual, în România mai există doar aproximativ 30 de licee agricole, din aproximativ 256 câte existau în anul 1990. Poate nu e o problemă majoră faptul că sunt doar 30, însă consider că acestea ar trebui să fie susţinute, promovate şi transformate în licee de top.

Acum, în era tehnologiei digitale, când orice maşină sau echipament agricol utilizează tehnica informatizată în mod obligatoriu iar operatorul necesită un nivel de pregătire tehnică şi practică de mare valoare, învăţământul agricol ar trebui să fie foarte bine susţinut. La momentul actual nu mai putem vorbi despre un mecanic agricol care utilizează ciocanul. Unealta s-a transformat în laptop, ceea ce necesită nişte cunoştinţe temeinice de informatică, nu doar de tehnologie agricolă sau mecanică.

Liceele agricole, - “cenuşăresele” sistemului de învăţământ
În timp ce amenajam ”Sala Absolvenţilor - Şi eu sunt urmaş al lui Mihail Kogălniceanu” de la Liceul Tehnologic Agricol Mihail Kogălniceanu de la Miroslava, Iaşi, am găsit câteva documente deosebit de interesante. Printre ele, şi o adresă transmisă de către conducerea şcolii de agricultură de la Miroslava către Ministerul Agriculturii, datată 16 februarie 1946. Parcurgând documentul, am observat că problemele şcolii agricole de după război sunt identice cu cele din zilele noastre. Am constatat că nu învăţăm nimic din istoria noastră şi uităm că trecutul se repetă. Nu mai vrem sau nu mai dorim să ne aplecăm asupra problemelor reale din agricultură, începând cu cea mai acută - forţa de muncă. În perioada comunistă exista sloganul: ”Cea mai preţioasă resursă pentru producţie este resursa umană”. Am şters cu buretele această idee, pentru că este ”comunistă”, dar uităm că indiferent de regimul politic, în sistemul economic cea mai importantă resursă de producţie rămâne tot cea umană.
Trebuie să mai facem o precizare: în perioada anilor ’46, şcoala de agricultură de la Miroslava se numea ”Cooperaţia Şcolară Ion Ionescu de la Brad” din Miroslava - Iaşi. Asta pentru că în textul scrisorii din care spicuim câteva fragmente întâlnim de nenumărate ori termenul de “cooperaţie” şi nu dorim ca cititorii să-l confunde cu sintagma de “cooperativă de producţie”, utilizată în perioada comunistă.

Cine să ne formeze specialiştii care să ne hrănească?
Dar să revenim la ”oile” noastre şi să vedem ce scriau cei din conducerea şcolii agricole în anul 1946. Cităm: ”Cooperaţia noastră şcolară, care a luat fiinţă în cursul lunii noiembrie 1945 şi în care se încadrează toţi elevii şcolii, se zbate neputincioasă, din cauza multor lipsuri”. Oare dacă ne uităm acum în curţile liceelor agricole nu întâlnim aceleaşi neajunsuri??? Laboratoare slab dotate, microferme cu echipamente şi utilaje din anii ‘70, elevi ajunşi la liceul agricol doar pentru a bifa o aşa-zisă realizare, fără dorinţa de muncă în agricultură.
În documentul citat mi-a atras atenţia următoarea observaţie: ”Ele vii pun în mod neprecupeţit în slujba cooperaţiei şi a şcolii munca şi banul lor”. Iată că după 72 de ani am reuşit să pierdem şi şansa de a forma elevi care să aibă dragoste de agricultură. La momentul actual părinţii doresc ca toţi copiii să devină jurişti sau economişti. Dar ne întrebăm cine va mai produce mâncare? Dacă de o haină, de o gheată te poţi lipsi o perioadă, de mâncare nu este posibil. Aşadar, ce facem?
Mergem mai departe cu textul scrisorii: ”Însă pentru realizarea în întregime a programului de lucru, posibilităţile materiale ale Cooperaţiei sunt prea mici, iar în unele secţiuni de lucru, munca nici nu poate începe, pentru că ne lipsesc anumite elemente de bază”! Oare nu vă sună cunoscut acest lucru, oare nu la fel se întâmplă şi în zilele noastre? Oare de ce nu învăţăm din istorie ca să nu mai repetăm aceleaşi greşeli? Totuşi, trebuie să recunoaştem că se încearcă de puţin timp ca liceele agricole, atâtea câte au mai rămas, să treacă în dublă subordonare, adică şi la Ministerul Agriculturii. Dar acest proiect promiţător a rămas blocat prin parlament, blocat de unii care cred că sunt inconştienţi sau care nu cunosc fenomenul agricol. Căci în zilele noastre în agricultură nu se mai lucrează cu sapa, ci cu inteligenţa artificială iar pentru acest lucru ai nevoie de forţă de muncă înalt calificată.

Setea de informare
Dar să vedem ce mai scriau înaintaşii noştri: ”Rugăm să ni se aprobe în mod gratuit cărţi de specialitate, pentru îmbogăţirea bibliotecii noastre. Pentru abonarea Cooperaţiei la diferite reviste, dorim să ni se trimită un buletin al tuturor revistelor de specialitate agricolă ce apar în ţară”. Trebuie să recunosc că Fundaţia Revistei Ferma, împreună cu Radu Antohe şi cei implicaţi în proiectul „Susţinem învăţământul preuniversitar agricol” nu am ştiut despre această adresă din anul 1946 prin care o şcoală agricolă solicita cărţi şi reviste de specialitate. Proiectul anterior menţionat l-am demarat tocmai pentru că şi în zilele noastre liceele agricole au nevoie de cărţi tehnice şi de reviste pentru educarea elevilor. Iată că la 72 de ani diferenţă şi acest lucru a rămas neschimbat.

Dumitru Bunea, fost profesor şi director al Liceului Tehnologic Agricol Mihail Kogălniceanu de la Miroslava: ”După 72 de ani, problemele din şcolile agricole sunt aceleaşi. Noi cei din învăţământul agricol am avut răbdare. Ştim că oficialităţile care au fost din 1946 până acum au avut treburi mai importante. Acum credem că a venit timpul să se aplece şi să analizeze adresa şcolii noastre transmisă la Bucureşti în data de 16 februarie 1946”.

NOI SUSŢINEM ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR AGRICOL
Pentru cei care nu cunosc proiectul nostru „Susţinem învăţământul preuniversitar agricol”, reamintim că iniţiatorii lui aduc în liceele şi grupurile şcolare cu profil agricol un plus de informaţie de care elevii au nevoie şi de care cadrele didactice se pot folosi pentru a exemplifica, prin modele practice şi viabile economic, fundamentele teoretice prezentate la cursuri. Concret, fiecare dintre cele 40 de unităţi de învăţământ preuniversitar cu profil agricol din România, cuprinse în proiect, va primi câte două exemplare din cartea „Găini ouătoare în sistem free range - Ghid practic de creştere” şi tot atâtea exemplare din cartea „Ghid de creştere a puilor de carne” - ambele volume semnate de Leonard Constantin Stafie şi Radu Antohe. De asemenea, unităţile de învăţământ vor primi şi un abonament pe perioadă nelimitată la Revista Ferma.
A treia etapă a proiectului nostru s-a desfăşurat în ziua de 2 noiembrie la Liceul Tehnologic nr. 1 din Fundulea. Evenimentul de lansare a avut loc în iunie 2018 la Liceul Tehnologic “Cezar Nicolau” din Brăneşti, urmat de un triplu eveniment la Liceul Agricol “Mihail Kogălniceanu” din Miroslava, judeţul Iaşi.

SURSA: REVISTA FERMA