ÎNVĂŢĂMÂNT AGRICOL. Istoria se repetă, cu tot cu greşelile trecutului!

Leonard Constantin Stafie

La momentul actual, în România mai există doar aproximativ 30 de licee agricole, din aproximativ 256 câte existau în anul 1990. Poate nu e o problemă majoră faptul că sunt doar 30, însă consider că acestea ar trebui să fie susţinute, promovate şi transformate în licee de top.

Acum, în era tehnologiei digitale, când orice maşină sau echipament agricol utilizează tehnica informatizată în mod obligatoriu iar operatorul necesită un nivel de pregătire tehnică şi practică de mare valoare, învăţământul agricol ar trebui să fie foarte bine susţinut. La momentul actual nu mai putem vorbi despre un mecanic agricol care utilizează ciocanul. Unealta s-a transformat în laptop, ceea ce necesită nişte cunoştinţe temeinice de informatică, nu doar de tehnologie agricolă sau mecanică.

Liceele agricole, - “cenuşăresele” sistemului de învăţământ
În timp ce amenajam ”Sala Absolvenţilor - Şi eu sunt urmaş al lui Mihail Kogălniceanu” de la Liceul Tehnologic Agricol Mihail Kogălniceanu de la Miroslava, Iaşi, am găsit câteva documente deosebit de interesante. Printre ele, şi o adresă transmisă de către conducerea şcolii de agricultură de la Miroslava către Ministerul Agriculturii, datată 16 februarie 1946. Parcurgând documentul, am observat că problemele şcolii agricole de după război sunt identice cu cele din zilele noastre. Am constatat că nu învăţăm nimic din istoria noastră şi uităm că trecutul se repetă. Nu mai vrem sau nu mai dorim să ne aplecăm asupra problemelor reale din agricultură, începând cu cea mai acută - forţa de muncă. În perioada comunistă exista sloganul: ”Cea mai preţioasă resursă pentru producţie este resursa umană”. Am şters cu buretele această idee, pentru că este ”comunistă”, dar uităm că indiferent de regimul politic, în sistemul economic cea mai importantă resursă de producţie rămâne tot cea umană.
Trebuie să mai facem o precizare: în perioada anilor ’46, şcoala de agricultură de la Miroslava se numea ”Cooperaţia Şcolară Ion Ionescu de la Brad” din Miroslava - Iaşi. Asta pentru că în textul scrisorii din care spicuim câteva fragmente întâlnim de nenumărate ori termenul de “cooperaţie” şi nu dorim ca cititorii să-l confunde cu sintagma de “cooperativă de producţie”, utilizată în perioada comunistă.

Cine să ne formeze specialiştii care să ne hrănească?
Dar să revenim la ”oile” noastre şi să vedem ce scriau cei din conducerea şcolii agricole în anul 1946. Cităm: ”Cooperaţia noastră şcolară, care a luat fiinţă în cursul lunii noiembrie 1945 şi în care se încadrează toţi elevii şcolii, se zbate neputincioasă, din cauza multor lipsuri”. Oare dacă ne uităm acum în curţile liceelor agricole nu întâlnim aceleaşi neajunsuri??? Laboratoare slab dotate, microferme cu echipamente şi utilaje din anii ‘70, elevi ajunşi la liceul agricol doar pentru a bifa o aşa-zisă realizare, fără dorinţa de muncă în agricultură.
În documentul citat mi-a atras atenţia următoarea observaţie: ”Ele vii pun în mod neprecupeţit în slujba cooperaţiei şi a şcolii munca şi banul lor”. Iată că după 72 de ani am reuşit să pierdem şi şansa de a forma elevi care să aibă dragoste de agricultură. La momentul actual părinţii doresc ca toţi copiii să devină jurişti sau economişti. Dar ne întrebăm cine va mai produce mâncare? Dacă de o haină, de o gheată te poţi lipsi o perioadă, de mâncare nu este posibil. Aşadar, ce facem?
Mergem mai departe cu textul scrisorii: ”Însă pentru realizarea în întregime a programului de lucru, posibilităţile materiale ale Cooperaţiei sunt prea mici, iar în unele secţiuni de lucru, munca nici nu poate începe, pentru că ne lipsesc anumite elemente de bază”! Oare nu vă sună cunoscut acest lucru, oare nu la fel se întâmplă şi în zilele noastre? Oare de ce nu învăţăm din istorie ca să nu mai repetăm aceleaşi greşeli? Totuşi, trebuie să recunoaştem că se încearcă de puţin timp ca liceele agricole, atâtea câte au mai rămas, să treacă în dublă subordonare, adică şi la Ministerul Agriculturii. Dar acest proiect promiţător a rămas blocat prin parlament, blocat de unii care cred că sunt inconştienţi sau care nu cunosc fenomenul agricol. Căci în zilele noastre în agricultură nu se mai lucrează cu sapa, ci cu inteligenţa artificială iar pentru acest lucru ai nevoie de forţă de muncă înalt calificată.

Setea de informare
Dar să vedem ce mai scriau înaintaşii noştri: ”Rugăm să ni se aprobe în mod gratuit cărţi de specialitate, pentru îmbogăţirea bibliotecii noastre. Pentru abonarea Cooperaţiei la diferite reviste, dorim să ni se trimită un buletin al tuturor revistelor de specialitate agricolă ce apar în ţară”. Trebuie să recunosc că Fundaţia Revistei Ferma, împreună cu Radu Antohe şi cei implicaţi în proiectul „Susţinem învăţământul preuniversitar agricol” nu am ştiut despre această adresă din anul 1946 prin care o şcoală agricolă solicita cărţi şi reviste de specialitate. Proiectul anterior menţionat l-am demarat tocmai pentru că şi în zilele noastre liceele agricole au nevoie de cărţi tehnice şi de reviste pentru educarea elevilor. Iată că la 72 de ani diferenţă şi acest lucru a rămas neschimbat.

Dumitru Bunea, fost profesor şi director al Liceului Tehnologic Agricol Mihail Kogălniceanu de la Miroslava: ”După 72 de ani, problemele din şcolile agricole sunt aceleaşi. Noi cei din învăţământul agricol am avut răbdare. Ştim că oficialităţile care au fost din 1946 până acum au avut treburi mai importante. Acum credem că a venit timpul să se aplece şi să analizeze adresa şcolii noastre transmisă la Bucureşti în data de 16 februarie 1946”.

NOI SUSŢINEM ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR AGRICOL
Pentru cei care nu cunosc proiectul nostru „Susţinem învăţământul preuniversitar agricol”, reamintim că iniţiatorii lui aduc în liceele şi grupurile şcolare cu profil agricol un plus de informaţie de care elevii au nevoie şi de care cadrele didactice se pot folosi pentru a exemplifica, prin modele practice şi viabile economic, fundamentele teoretice prezentate la cursuri. Concret, fiecare dintre cele 40 de unităţi de învăţământ preuniversitar cu profil agricol din România, cuprinse în proiect, va primi câte două exemplare din cartea „Găini ouătoare în sistem free range - Ghid practic de creştere” şi tot atâtea exemplare din cartea „Ghid de creştere a puilor de carne” - ambele volume semnate de Leonard Constantin Stafie şi Radu Antohe. De asemenea, unităţile de învăţământ vor primi şi un abonament pe perioadă nelimitată la Revista Ferma.
A treia etapă a proiectului nostru s-a desfăşurat în ziua de 2 noiembrie la Liceul Tehnologic nr. 1 din Fundulea. Evenimentul de lansare a avut loc în iunie 2018 la Liceul Tehnologic “Cezar Nicolau” din Brăneşti, urmat de un triplu eveniment la Liceul Agricol “Mihail Kogălniceanu” din Miroslava, judeţul Iaşi.

SURSA: REVISTA FERMA