UITE LICEUL, NU E LICEUL!

Costi Viscol

SUSȚINEM ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR AGRICOL! Prin modificarea Legii Educației, prin care Ministerul Agriculturii poate finanța liceele agricole, a fost făcut un pas spre normalitate, dar cum este vorba românească ”cu o floare nu se face primăvară” același lucru se întâmplă în învățământul preuniversitar agricol.

Așadar, dacă nu se încearcă crearea unor licee de elită, nu vom realiza nimic. Din cele aproximativ 250 de licee, câte existau în 1990, acum Ministerul Agriculturii a identificat aproximativ 58 de licee cu, atenție, ”preponderent” profil agricol. O sintagmă foarte periculoasă deoarece vă dăm un exemplu. Un liceu cu tradiție de la 1924, Liceul Agricol Poarta Albă, a fost exclus din acea listă pentru simplu motiv că nu este ”preponderent” cu profil agricol.

Dar atenție! Când cei de la vârful Ministerului Educației au hotărât că finanțarea liceelor este per cap de elev și au stabilit că Ministerul Agriculturii nu trebuie să aibă nici un rol în educația agricolă, nu au avut în vedere particularitățile liceelor agricole.

Astfel, marea majoritate a liceelor agricole au spații generoase în cadrul școlii (curtea școlii cu peste 5 ha, de exemplu liceele de la Ciumbrud, Poarta Albă, Miroslava, Geoagiu, Călărași și exemplele pot continua) plus ferma didactică care este în câmp. Aici a intervenit paradoxul: liceele agricole au fost puse pe picior de egalitate cu liceele din oraș unde spațiile sunt limitate la 1000, 2000 de metri pătrați și aceia asfaltați. 

Păi, cum poți întreține peste 5 ha de teren cu același personal ca la oraș???? Și atunci, liceele au fost nevoite să găsească soluții: una dintre soluții a fost integrarea unor clase din învățământul gimnazial în cadrul liceului și, uite așa, licee care au dat oameni de valoare agriculturii românești nu mai sunt ”preponderent” cu profil agricol.

Acesta ar fi un motiv, dar mai sunt piedici puse de către Ministerul Educației. Impresia personală fiind că politica educațională agricolă promovată de onor Ministerul Educației este făcută pe genunchi, ca să nu avansăm alte ipoteze. Spre exemplificare în județul Iași sunt trei licee agricole cu profil agricol (adresa ISJ IAȘI), m-am gândit că cei de la minister ar fi concentrat tot învățământul agricol în aceste trei licee, realizând școli cu o mare valoare educațională. Dar să vezi surpriză! Apar în opt comune din Iași clase de profesională în domeniul agricol, iar de la licee se taie clasele de liceu și de profesională că ”nu este cerere”.

CUM???????? Nu o să dăm numele comunelor unde au fost create aceste clase de profesională, dar stau și mă întreb oare aceste școli generale care au fost transformate sau la care au fost adăugate clase de agricultură au infrastructura necesară??? Reușesc să asigure baza materială, personalul didactic? Oare ce profesioniști scot aceste școli??? Acest lucru este generalizat și la Iași, și la Constanța, și la Suceava și exemplele pot continua.

O altă chestiune care ne întărește convingerea că cei de la Educație sunt pe lângă subiect este desființarea claselor de liceu și transformarea acestora în școli profesionale. Cred că cei de la minister nu au mai ieșit din birourile răcoroase să meargă în câmp să vadă la ce grad de automatizare și informatizare a ajuns agricultura. Cu un personal slab pregătit, la momentul de față, nu mai poți face revoluției tehnologice din câmp și grajd.

Un alt subiect important, care vedem că este trecut sub tăcere, sunt manualele de specialitate. Nu este posibil să predai în 2019 după manuale tipărite la începutul anilor 1990 și la unele discipline înainte de 1990. Tehnica a evoluat, dar am rămas la aceleași principii cultivate în ultimii 20 de ani: cei de la liceele agricole sunt la coada vacii și acolo ajung cei mai slabi.

Dragi decidenți politici, din ultimii 30 de ani nu poți susține o agricultură performantă cu personal slab profesional! Acest lucru a fost știut de la apariția primelor licee agricole în România din anii 1830, în timpul comuniștilor, dar după anii 1990 observăm că ați utitat!

Revenind la finanțarea ”per cap de elev”, au obligat liceele agricole să fugă după elevi, să aibă cât mai mulți elevi pentru a reuși cu chiu și vai să își asigure finanțarea pentru întreținerea spațiilor. Nu mai spunem și ”descentralizarea„ ,trecerea la autoritățile locale, această vestită lege a educației a lăsat pradă liceele intereselor funciare ale diverșilor edili vremelnici aflați în funcție și dăm exemple, Iași, Neamț, Hunedoara, Călărași, Alba și așa mai departe.

Și ca să nu fim considerați cârcotași venim și cu câteva propuneri concrete pentru realizarea unor licee agricole de elită:

1. desființarea tuturor școlilor profesionale agricole sau a unor clase de agricultură de la unele licee create pe la ”vâjâie ghioaga” și relocarea acestora în cadrul liceelor agricole (prin această soluție veți completa o parte din lipsa de finanțare);
2. modificarea sistemului de finanțare pentru liceele agricole de la per capita, în funcție de necesități, indiferent de numărul de elevi (spre exemplificare liceul de la Miroslava, Iași, în anul școlar 1948-1949, în toată școala erau 79 de elevi și aveau aceleași clădiri, aceeași suprafață de teren și nu era subfinanțată ca acum, când există peste 400 de elevi, Liceul de la Horia Neamț, înființat de Ion Ionescu de la Brad, avea în perioada interbelică câte 20 de elevi anual dintre care dacă absolveau 10 elevi, oare nu vă întrebați de ce?)
3. Patrimoniul liceelor agricole să fie cu statut special prin care se interzice cu desăvârșire înstrăinarea sau schimbarea destinației acestuia;
4. Realizarea de urgență a manualelor școlare de specialitate adaptate la timpurile noastre.
5. Schimbarea opticii în sensul ”decât mulți și proști mai bine puțin și buni”, exemplu dacă am început cu 28 de elevi și am ajuns în clasa a X a cu 17 elevi foarte bine – să rămână doar aceștia care vor să facă agricultură. Să se pună în discuție desființarea unei clase agricole doar dacă coboară sub minimum de 15 elevi. Cum este posibil că la orice curs de formare a adulților se spune că o grupă de lucru optimă este de maxim 15 adulți, iar la nivel de liceu vă cramponați pe un minim de 28?
6. În organigrama liceelor agricole, indiferent de numărul de elevi, să existe un director adjunct acesta fiind de specialitate și tot ce este legat de patrimoniu, fermă, câmp didactic să intre în atribuțiile acestuia (sunt licee agricole care datorită numărului mic de elevi nu au director adjunct, iar directorul actual nu are cum să facă față problematicii organizatorice unui liceu agricol oricât de bine pregătit și bine intenționat ar fi).
7. Modificarea clasificărilor – exemplu - Tehnician în industria alimentară, tehnician în economie agricolă nu fac parte din  marea clasă a agriculturii.
8. Pentru meseria de zootehnist introducerea obligatorie a nivelului de liceu. Mergeți într-o fermă de păsări, și nu numai, și vedeți că totul este automatizat și informatizat. Cum credeți că va face față un muncitor în zootehnie cu un nivel profesional?!

SURSA: REVISTA FERMA

ISTORIA NE OBLIGĂ să luăm atitudine!

Nicoleta DRAGOMIR, Leonard STAFIE

Al patrulea şi cel mai recent eveniment al proiectului SUSŢINEM ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR AGRICOL a avut loc în ziua de 7 decembrie 2018, la Liceul Tehnologic Agricol “Alexandru Borza” din Ciumbrud, judeţul Alba. Ni s-au alăturat peste o sută de persoane care s-au implicat în organizarea, mediatizarea şi transmiterea mesajului nostru.

Toţi cei implicaţi în proiect spunem într-un glas: ISTORIA NE OBLIGĂ! Ne obligă să luăm atitudine cei peste 84 de ani de la înfiinţarea liceului din Ciumbrud sau cei peste 187 de ani de activitate neîntreruptă ai Liceului tehnologic agricol "Mihail Kogălniceanu" din Miroslava, judeţul Iaşi.
ISTORIA NE OBLIGĂ să nu uităm că educaţia agricolă nu se poate face fără pământ, fără laboratoare, fără ferme pentru practică zootehnică şi vegetală.
ISTORIA NE OBLIGĂ să nu uităm de unde am plecat cu toţii, să nu uităm că suntem fii şi fiice ale unui popor care, de multe ori, nu îşi merită soarta ce i-a fost zămislită de către cei care uită că sunt români. ISTORIA NE OBLIGĂ să NU repetăm greşelile trecutului, să nu persistăm în perpetuarea lor şi să facem orice efort e nevoie pentru a le îndrepta.

ISTORIA ne mai dă o şansă, haideţi să nu o mai irosim!

Peste 250 de licee agricole în anii '90. În jur de 35, în 2018!
Proiectul iniţiat de Revista Ferma, prin Fundaţia Revistei Ferma, nu înseamnă doar turul liceelor agricole şi promovarea activităţii acestor instituţii de învăţământ preuniversitar. Am bifat cel de-al patrulea eveniment cu public şi anul viitor vor fi mult mai multe. Plus alte câteva evenimente de promovare. Însă o preocupare importantă în perioada următoare este depistarea problemelor grave cu care se confruntă liceele agricole: lipsa dotărilor, a fermelor de practică pentru elevi, lipsa acută a finanţării şi, din păcate, în multe situaţii se pregăteşte DEPOSEDAREA liceelor de bunuri, clădiri, terenuri, care fac obiectul unor interese, litigii, revendicări şi alte asemenea speţe.

LICEELE AGRICOLE NU POT EXISTA fără terenuri, clădiri şi dotări!
ESTE INADMISIBIL ca procesul de educaţie să fie perturbat şi chiar întrerupt, supus unor asemenea decizii care, în multe cazuri, au dus la desfiinţarea multor unităţi de învăţământ preuniversitar agricol!!!

Şi atunci, ne mirăm de ce vorbim de PARADOXURI chiar şi în educaţia agricolă? Lumea agricolă - companii, fermieri, cercetare - are nevoie de specialişti instruiţi în liceele de profil. Firmele sunt dispuse să-i finanţeze şi să-i pregătească pe viitorii angajaţi încă de pe băncile şcolii. Desigur, a scăzut numărul elevilor. Cu siguranţă trebuie să lucrăm şi la mentalitatea părinţilor, să îi convingem că AGRICULTURA este întotdeauna o meserie DE VIITOR, bine cotată şi bine plătită când vine vorba de tineri educaţi şi bine instruiţi. Vom face şi asta, ne vom implica în organizarea unor campanii de sensibilizare şi conştientizare a comunităţilor rurale!

Însă problemele cu adevărat acute apar atunci când INTERESELE PRECEDĂ EDUCAŢIA! Când autorităţile care ar trebui să ia atitudine asistă impasibile la declinul unor licee agricole cu zeci de ani vechime, cu rezultate şi investiţii care sfidează incredibil realitatea tristă, subfinanţarea sau nepăsarea. Dar se pare că nici realizările şi nici notorietatea liceelor, pe merit câştigate şi pe deplin meritate nu sunt suficiente, atunci când în procesul educativ intervin entităţi terţe, interesate exclusiv de clădiri, terenuri, bani!
Avem suficiente motive pentru a merge mai departe în turul liceelor şi, între timp, vom prezenta autorităţilor capabile să ia decizii provocările şi neajunsurile cu care se confruntă învăţământul preuniversitar agricol.

ISTORIA NE OBLIGĂ să NE UNIM şi să SUSŢINEM ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR AGRICOL!

SURSA: REVISTA FERMA

CAMPANIA REVISTEI FERMA, UN PUTERNIC IMPACT! REVITALIZAREA LICEELOR AGRICOLE!

Agroinfo

UN AN RODNIC DE CAMPANIE! Munca jurnaliștilor nu se mărginește doar la difuzarea informațiilor utile cititorului, inedite sau de impact. Prin tot ce fac, jurnaliștii schimbă. Urnesc lucrurile acolo unde sunt înțepenite, modifică legi, schimbă reguli dacă acestea se dovedesc ineficiente. Asta a făcut Campania Susținem învățământul preuniversitar agricol, inițiată de Fundația Revistei Ferma. A trecut un an de la lansarea campaniei și deja s-au schimbat multe.

DE UNDE A PLECAT TOTUL

„Am plecat de la o idee, aceea de a dona liceelor agricole nişte cărţi, („Creşterea găinilor ouătoare în sistem free range” şi „Ghid de creştere a puilor de carne”) în ediţie revizuită şi adăugită, reeditate cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la primul număr al revistei Ferma, semnate de mine, şi - iată! - s-a ajuns la un proiect în toată regula în care au fost angrenate cel puţin 15 licee, s-au derulat 15 evenimente la care au fost prezenţi peste 2.000 de participanţi şi au fost donate bibliotecilor din aceste unităţi de învăţământ un fond de carte şcolară cu peste 2.000 de titluri. Am reuşit la Liceul Agricol de la Geoagiu ca biblioteca să ajungă la performanţa de a inventaria un număr de 50 de mii de cărţi, ceea ce pentru un liceu agricol este mare lucru. Cred că a fost un cadou frumos din partea noastră, a Fundaţiei Revista Ferma, mai ales că, în toamnă, doamna bibliotecară se va pensiona, după 40 de ani de activitate”, a declarat Leonard Constantin Stafie (în foto), autor specialist în avicultură și unul dintre coordonatorii campaniei.

REUȘITELE CAMPANIEI

1. Modificarea Legii Educaţiei pentru ca liceele să fie finanţate de MADR

„A doua chestiune pentru care luptăm este modificarea legislaţiei învăţământului agricol care a fost acceptată. Actul normativ a fost elaborat! Sunt modificări la Legea Educaţiei ce privesc finanţarea bazelor didactice ale liceelor cu profil agricol şi intervenţii, inclusiv, în curriculă şi partea manualelot tehnologice pentru că unele sunt din anii ’70 şi bineînţeles că nu mai sunt adaptate la realitatea agricolă. În acest sens, pe 15 aprilie 2019 la MADR a avut loc prima întâlnire între conducerea ministerului şi a reprezentanţilor liceelor agricole, asociaţiile de fermieri pe acest subiect şi urmează în perioada următoare să mai fie una. Este un punct important că s-a revenit la matcă.

Modificarea Legii Educaţiei readuce pe făgaşul normal o stare de fapt. De la făurirea statului modern Român din timpul lui Cuza şi odată cu apariţia primelor şcoli agricole până aproape în zilele noastre, liceele de profil au funcţionat de peste 180 de ani sub oblăduirea Ministerului Agriculturii. Acum 7-8 ani noi am inventat roata şi am scos liceele agricole din subordinea MADR iar rezultatele se văd: din 250 de unităţi liceale, dacă au mai rămas un sfert. Important este că Ministerul Agriculturii vrea şi se implică în viitorul acestora”, a precizat Leonard Stafie.

2. Ziua Liceelor Agricole

„Practic, am reunit 15 licee participante, au fost 200 de elevi însoţiţi de profesori în cortul Forum de la Agriplanta, au fost invitaţi fermieri, Asociaţia Producătorilor de Porumb din România, care a devenit partenerul nostru. Şi roadele se văd: în judeţul Iaşi, în colaborare cu Liceul de la Miroslava, elevii fac practică în fermele Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice care este membră a APPR. În acest sens, vrem să îi mulţumim dlui Emil Bălteanu, liderul ACCPT Iaşi, cel care ne sprijină şi ne susţine foarte mult pentru că a avut nişte idei inovatoare pe care le-am prezentat la întâlnirea de la MADR şi care privesc exact problemele fermierilor şi dorinţa lor ca elevii să facă practică în fermele lor. Să vedem cum stau lucrurile cu Ministerul Muncii, ar trebui să se ajungă la o modificare legislativă potrivit căreia să existe un contract cadru pe cel puţin cinci ani de zile ca după finalizarea studiilor, absolvenţii de liceu să lucreze în fermele în care au făcut practică”, a declarat Nicoleta Dragomir, coordonatoarea de proiecte a Fundaţiei Revista Ferma.

3. Tabără tematică la Geoagiu

„Ideea cu tabăra ne-a venit ideea în momentul în care am participat la începutul lunii martie la Cluj la întâlnirea Asociaţiei Amicii Rozelor din România (la care ne-am afiliat) şi un un producător din zona Hunedoarei s-a plâns că are trandafiri de dulceaţă şi nu are ce face cu ei. Aşa că la sfârşitul lunii iunie 2019 la Liceul Tehnologic Agricol „Alexandru Borza” Geoagiu, (Hunedoara), timp de o săptămână, am organizat prima tabără tematică pentru liceele agricole la care au participat 11 licee din ţară cu câte patru elevi şi un profesor. Elevii au fost angrenaţi în activităţi specifice în trei tipuri de ferme: de trandafiri, de vaci cu lapte şi de măgăriţe. Dar mai multe amănunte vor fi publicate în numerele viitoare ale revistei Ferma. 
Ne dorim ca pe viitor să extindem aceste tabere tematice şi în alte zone din ţară şi, de ce nu, poate reuşim să facem şi un proiect în sensul acesta”, a explicat redactorul-şef al revistei Ferma.

„Pentru a atrage elevii din ciclul gimnazial spre liceele agricole, am organizat trei evenimente, desprinse din proiectul mare. Astfel, pe 21 februarie 2019 la Voiteg, în Timiş, la centrul de mecanizare care se ocupă de practica elevilor de la Liceul Agricol din Timişoara, am adus elevi de gimnaziu şi părinţi ca să vadă ce înseamnă un liceu agricol. În 19 aprilie la Miroslava, judeţul Iaşi la fel, au fost 140 de elevi de la 7 şcoli generale însoţiţi de părinţi care au vizitat pe grupuri laboratoarele, ferma zootehnică şi muzeul. În timpul discuţiilor am convins cadrele didactice şi părinţii să îndrume elevii să se înscrie la liceul agricol.

De asemenea, la Geoagiu au venit şi elevi de la şcoli generale la o zi a porţilor deschise pentru a vedea ce înseamnă să fii elev la liceul agricol. Şi noi asta le spunem în permanenţă elevilor: că trebuie să fie mândri că sunt elevi ai unui liceu agricol pentru că ei vor fi cei ne vor pune mâine pâinea pe masă!” A adăugat Nicoleta Dragomir.

CE URMEAZĂ

Pe 20 septembrie, la expoziţia Apullum Agraria de la Alba Iulia, cu concursul Consiliului Judeţean şi al Asociaţiei Crescătorilor de Ovine, condusă de dr. Horia Moruţan, revista Ferma şi Fundaţia Revistei Ferma vor organiza cea de a II-a ediţie a „Zilei Liceelor Agricole”.

În toamnă se va înfiinţa Asociaţia liceelor agricole, o structură care să reprezinte, realmente, interesele învăţământului preuniversitar agricol şi va avea loc deschiderea unui site specializat destinat liceelor agricole pentru care s-a cumpărat domeniul: licee-agricole.ro!

Există un grup pe reţeaua de socializare WhatsApp, iar revista FERMA şi platforma AGROINFO vor susţine şi promova învăţământul preuniversitar agricol prin campanii de presă, articole, reportaje şi alte genuri publicistice.

SURSA: AGROINFO

COLEGIUL AGRICOL "Ţara Bârsei" PREJMER. 57 de ani de învăţământ agricol

Nicoleta Dragomir

SUSŢINEM ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR AGRICOL. Suntem la cel de-al 5-lea eveniment cu public al proiectului nostru şi o preocupare importantă în perioada următoare este, pe lângă promovarea liceelor agricole, depistarea problemelor cu care se confruntă aceste unităţi, dar şi încurajarea elevilor, a părinţilor, a mediului de afaceri, a fermierilor să vină spre agricultură şi să-i asigure viitorul prin participarea activă la susţinerea învăţământului preuniversitar agricol.

Toţi cei implicaţi în proiect spunem într-un glas: ISTORIA NE OBLIGĂ! Ne obligă să luăm atitudine cei peste 84 de ani de la înfiinţarea liceului din Ciumbrud sau cei peste 187 de ani de activitate neîntreruptă ai Liceului tehnologic agricol "Mihail Kogălniceanu" din Miroslava, judeţul Iaşi. Ne obligă lucrurile extraordinare şi reuşitele elevilor şi ale profesorilor de Colegiul agricol "Ţara Bârsei" din Prejmer, de la Liceul Tehnologic nr. 1 din Fundulea sau de la Liceul Tehnologic "Cezar Nicolau" din Brăneşti. Ne obligă eforturile pe care le fac conducerile liceelor din Cudalbi, judeţul Galaţi, de la Geoagiu, din Turda şi Blaj, din Focşani, Buzău, Călăraşi, din toate colţurile ţării! NE OBLIGĂ cifrele: peste 250 de licee agricole în anii '90. Doar vreo 40, în 2018!

Colegiul agricol de la Prejmer, o pepinieră de viitori specialişti pentru agricultura României
"Orice realizare mareaţă porneşte de la o idee sau un vis, care se va concretiza prin voinţă, determinare şi multă muncă" - cu aceste vorbe te întâmpină descrierea liceului din Prejmer, pe site-ul oficial. Apoi, parcurgând textul şi văzând preocupările didactice şi activităţile practice, îţi dai seama că nu sunt doar vorbe. Sunt fapte care sfidează parcă o realitate cam tristă, dar pe care ne-o dorim mai bună pentru liceele agricole ale României.

Câteva aspecte privind istoria Colegiului agricol:
• În anul 1962, a luat naştere instituţia denumită “Centrul Agricol Cisnădie” (cunoscută ulterior sub numele de Colegiul pentru Agricultură şi Industrie Alimentară “Ţara Bârsei” Prejmer).
• În anul 1963, unitatea de învâţământ îşi va modifica, nu doar numele, ci şi locaţia, în “Centrul Şcolar Agricol” funcţionând în localitatea Budila.
• În anul 1982, această instituţie devine “Liceul Agricol Prejmer”.
• Nouă ani mai târziu, liceul va fi cunoscut sub denumirea de “Grup Şcolar Agricol Prejmer”.
• În anul 2005, instituţia va fi recunoscută drept “Colegiul pentru Agricultură şi Industrie Alimentară Ţara Bârsei Prejmer”, fiind singura unitate şcolară cu profil agricol şi de industrie alimentară din zona de est a judeţului Braşov.
Elevii Colegiului pentru Agricultură şi Industrie Alimentară „Ţara Bârsei” din Prejmer se pregătesc pentru obţinerea calificărilor pentru care au optat, atât în orele teoretice din şcoală, cât şi în orele de practică, desfăşurate în instituţiile partenere. De asemenea, au posibilitatea să îşi dezvolte competenţele şi abilităţile dobândite şi în cadrul unor proiecte derulate în afara instituţiei de învăţământ.

Un PROIECT PENTRU VIITORUL AGRICOL al României
ISTORIA NE OBLIGĂ să nu uităm de unde am plecat cu toţii, să nu uităm că suntem fii şi fiice ale unui popor care, de multe ori, nu îşi merită soarta ce i-a fost zămislită de către cei care uită că sunt români. ISTORIA NE OBLIGĂ să NU repetăm greşelile trecutului, să nu persistăm în perpetuarea lor şi să facem orice efort e nevoie pentru a le îndrepta.
ESTE INADMISIBIL ca procesul de educaţie să fie perturbat şi chiar întrerupt, supus unor decizii care, în multe cazuri, au dus la desfiinţarea multor unităţi de învăţământ preuniversitar agricol!
Şi atunci, ne mirăm de ce vorbim de PARADOXURI chiar şi în educaţia agricolă? Lumea agricolă - companii, fermieri, cercetare - are nevoie de specialişti instruiţi în liceele de profil. Firmele sunt dispuse să-i finanţeze şi să-i pregătească pe viitorii angajaţi încă de pe băncile şcolii. Desigur, a scăzut numărul elevilor. Cu siguranţă trebuie să lucrăm şi la mentalitatea părinţilor, să îi convingem căAGRICULTURA este întotdeauna o meserie DE VIITOR, bine cotată şi bine plătită când vine vorba de tineri educaţi şi bine instruiţi. Vom face şi asta, ne vom implica în organizarea unor campanii de sensibilizare şi conştientizare a comunităţilor rurale! Însă nu trebuie să uităm că educaţia agricolă nu se poate face fără pământ, fără laboratoare, fără ferme pentru practică zootehnică şi vegetală.
Avem suficiente motive pentru a merge mai departe în turul liceelor şi, între timp, vom prezenta autorităţilor capabile să ia decizii provocările şi neajunsurile cu care se confruntă învăţământul preuniversitar agricol.

ISTORIA NE OBLIGĂ să NE UNIM şi să SUSŢINEM ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR AGRICOL.

VINO ŞI TU alături de noi! Vineri, 1 februarie 2019, de la ora 10.00 la Centrul Cultural "Ludwig Roth" din incinta Primăriei PREJMER, judetul Brasov

ÎN PREMIERĂ, 20 de elevi şi cadre didactice de la liceele la care am organizat până acum evenimente cu public în cadrul proiectului nostru vor fi prezenţi la cel de-al 5-lea liceu pe care îl vizităm - Colegiul Tara Barsei Prejmer. Un schimb de experienţă, spunem noi, mai mult decât binevenit!

Vă mulţumim tuturor pentru implicarea în demersul nostru şi pentru semnalul de normalitate pe care îl transmiteţi privind viitorul învăţământului agricol în România: Liceul Tehnologic Cezar Nicolau, Liceul Mihail Kogălniceanu Miroslava, Liceul Tehnologic Nr.1 Fundulea, Liceul Tehnologic Agricol “Alexandru Borza” Ciumbrud

Proiectul SUSŢINEM ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR AGRICOL este iniţiat de Revista FERMA prin Fundaţia Revistei Ferma şi specialiştii Dr.ing. LEONARD CONSTANTIN STAFIE şi Dr. medic veterinar RADU ANTOHE

Vă stăm la dispoziţie pentru informaţii suplimentare!

Cu aleasă consideraţie,
Nicoleta Dragomir redactor-şef Ferma, coordonator proiecte Fundaţia Revistei Ferma, tel. 0722814021
Leonard Constantin Stafie, autor, specialist în avicultură, redactor FERMA, initiator proiecte Fundatia Revistei Ferma

Detalii privind proiectul "SUSŢINEM ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR AGRICOL":

web: www.revista-ferma.ro click AICI

FACEBOOK pagina proiectului: ne găsiţi AICI

SURSA: REVISTA FERMA

ISTORIA NE OBLIGĂ să luăm atitudine!

Nicoleta DRAGOMIR, Leonard STAFIE

Al patrulea şi cel mai recent eveniment al proiectului SUSŢINEM ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR AGRICOL a avut loc în ziua de 7 decembrie 2018, la Liceul Tehnologic Agricol “Alexandru Borza” din Ciumbrud, judeţul Alba. Ni s-au alăturat peste o sută de persoane care s-au implicat în organizarea, mediatizarea şi transmiterea mesajului nostru.

Toţi cei implicaţi în proiect spunem într-un glas: ISTORIA NE OBLIGĂ! Ne obligă să luăm atitudine cei peste 84 de ani de la înfiinţarea liceului din Ciumbrud sau cei peste 187 de ani de activitate neîntreruptă ai Liceului tehnologic agricol "Mihail Kogălniceanu" din Miroslava, judeţul Iaşi.
ISTORIA NE OBLIGĂ să nu uităm că educaţia agricolă nu se poate face fără pământ, fără laboratoare, fără ferme pentru practică zootehnică şi vegetală.
ISTORIA NE OBLIGĂ să nu uităm de unde am plecat cu toţii, să nu uităm că suntem fii şi fiice ale unui popor care, de multe ori, nu îşi merită soarta ce i-a fost zămislită de către cei care uită că sunt români. ISTORIA NE OBLIGĂ să NU repetăm greşelile trecutului, să nu persistăm în perpetuarea lor şi să facem orice efort e nevoie pentru a le îndrepta.

ISTORIA ne mai dă o şansă, haideţi să nu o mai irosim!

Peste 250 de licee agricole în anii '90. În jur de 35, în 2018!
Proiectul iniţiat de Revista Ferma, prin Fundaţia Revistei Ferma, nu înseamnă doar turul liceelor agricole şi promovarea activităţii acestor instituţii de învăţământ preuniversitar. Am bifat cel de-al patrulea eveniment cu public şi anul viitor vor fi mult mai multe. Plus alte câteva evenimente de promovare. Însă o preocupare importantă în perioada următoare este depistarea problemelor grave cu care se confruntă liceele agricole: lipsa dotărilor, a fermelor de practică pentru elevi, lipsa acută a finanţării şi, din păcate, în multe situaţii se pregăteşte DEPOSEDAREA liceelor de bunuri, clădiri, terenuri, care fac obiectul unor interese, litigii, revendicări şi alte asemenea speţe.

LICEELE AGRICOLE NU POT EXISTA fără terenuri, clădiri şi dotări!
ESTE INADMISIBIL ca procesul de educaţie să fie perturbat şi chiar întrerupt, supus unor asemenea decizii care, în multe cazuri, au dus la desfiinţarea multor unităţi de învăţământ preuniversitar agricol!!!

Şi atunci, ne mirăm de ce vorbim de PARADOXURI chiar şi în educaţia agricolă? Lumea agricolă - companii, fermieri, cercetare - are nevoie de specialişti instruiţi în liceele de profil. Firmele sunt dispuse să-i finanţeze şi să-i pregătească pe viitorii angajaţi încă de pe băncile şcolii. Desigur, a scăzut numărul elevilor. Cu siguranţă trebuie să lucrăm şi la mentalitatea părinţilor, să îi convingem că AGRICULTURA este întotdeauna o meserie DE VIITOR, bine cotată şi bine plătită când vine vorba de tineri educaţi şi bine instruiţi. Vom face şi asta, ne vom implica în organizarea unor campanii de sensibilizare şi conştientizare a comunităţilor rurale!

Însă problemele cu adevărat acute apar atunci când INTERESELE PRECEDĂ EDUCAŢIA! Când autorităţile care ar trebui să ia atitudine asistă impasibile la declinul unor licee agricole cu zeci de ani vechime, cu rezultate şi investiţii care sfidează incredibil realitatea tristă, subfinanţarea sau nepăsarea. Dar se pare că nici realizările şi nici notorietatea liceelor, pe merit câştigate şi pe deplin meritate nu sunt suficiente, atunci când în procesul educativ intervin entităţi terţe, interesate exclusiv de clădiri, terenuri, bani!
Avem suficiente motive pentru a merge mai departe în turul liceelor şi, între timp, vom prezenta autorităţilor capabile să ia decizii provocările şi neajunsurile cu care se confruntă învăţământul preuniversitar agricol.

ISTORIA NE OBLIGĂ să NE UNIM şi să SUSŢINEM ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR AGRICOL!

SURSA: REVISTA FERMA

AGRICULTURĂ, EDUCAŢIE şi CERCETARE la Liceul Tehnologic nr. 1 FUNDULEA

Liviu GORDEA

Din 1963, pepiniera profesională a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Şcolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizării şi „construcţiei socialismului”, dar un lucru a rămas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educaţie este şi astăzi unul de referinţă pentru agricultura românească.

Într-o atmosferă tipic autumnală, am avut şansa să fim parte a celei de-a treia etape de implementare a proiectului de susţinere a învăţământului preuniversitar agricol, iniţiat de Revista Ferma, prin Fundaţia Revistei Ferma, împreună cu specialiştii Leonard Constantin Stafie şi Radu Antohe. La data de 2 noiembrie, am avut posibilitatea să descoperim, fascinaţi fiind, o instituţie de învăţământ unde studiază, de la preşcolari la liceeni, un număr de 696 de elevi, sub îndrumarea a 37 de cadre didactice. Acestora li s-a şi adresat într-o oarecare măsură întâlnirea noastră, care are ca unic scop promovarea acestor tineri care în viitor vor aduce inovaţie şi tehnologie nouă în dezvoltarea spaţiului rural românesc. Minunatele gazde, în frunte cu doamna director Carmen Poliana Maxim, ne-au prezentat care sunt orientările principale ale procesului educaţional.

Principii şi valori autentice
„Suntem o instituţie vie şi dinamică, pe care noi ne-o dorim să rămână un loc al unor principii şi valori autentice. Scopul nostru este să creştem aici oameni frumoşi, oameni care să capete individualitate, să rupă barierele anonimatului şi să devină cineva. Am o mare speranţă legată de viitor. Am înţeles că tinerii de mâine trebuie să fie în mod deosebit nişte tineri care să fie în echilibru cu ei înşişi, să aibă independenţă, responsabilitate şi foarte bune abilităţi de gestionare a tuturor situaţiilor pe care viaţa le oferă”, au fost cuvintele de întâmpinare ale directorului unităţii - Carmen Poliana Maxim. În replică, Nicoleta Dragomir, co-iniţiator al proiectului şi redactor-şef al revistei Ferma, publicaţie care anul acesta a împlinit două decenii de existenţă, a declarat: „Agricultura românească are nevoie de specialişti. Trebuie să oprim cumva acest exod al tinerilor către alte state, iar prin proiectul nostru încercăm să le insuflăm acestora dorinţa de a merge mai departe şi de a urma calea învăţământului superior agricol la noi în ţară, pentru că avem multe universităţi bune, capabile să dea României specialişti şi cercetători de mare valoare”.

Dispariţia populaţiei rurale, un fenomen alarmant!
Prezenţa iniţiatorilor, dar şi a susţinătorilor acestui demers, reprezentanţii companiilor care au contribuit cu generozitate la buna implementare a acestui proiect, cât şi a preşedintelui Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, Valeriu Tabără, a oferit şansa unei analize de profunzime a stării actuale a agriculturii şi a şanselor pe care tinerii le au pentru a crea un mediu agricol competitiv. „La prima vedere, ne confruntăm cu o criză majoră a forţei de muncă, dar în satul românesc se mai întâmplă un fenomen - dispariţia populaţiei rurale. Trebuie să găsim soluţii pentru a ne asigura că în continuare vom avea tineri activi în acest spaţiu, pentru că altfel riscăm să ne pierdem identitatea ca popor. De aceea, salut iniţiativa Fundaţiei Revistei Ferma şi vă asigur de sprijinul Academiei. Consider că ar trebui să existe un tip de parteneriat între unităţile de cercetare şi liceele cu caracter ştiinţific pe domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale. Noi am cerut în toamna anului trecut ca cercetarea aplicativă şi dreptul de a participa la modernizarea unităţilor de cercetare să fie înscrise ca măsură specială în viitoarea Politică Agricolă Comună. Totodată, am solicitat ca fermele didactice din învăţământul preuniversitar şi mediul universitar să beneficieze de sprijin direct pentru dotare şi instruire practică din fonduri europene, pentru că ele se pot constitui în centre de formare continuă. Iar reacţia comisarului Phil Hogan a fost una extrem de pozitivă”, a precizat, cu această ocazie, fostul ministru, Valeriu Tabără.

Ce înseamnă să fii profitabil?
Despre partea practică a proiectului a vorbit Leonard Stafie, care a oferit şi câteva date statistice. Astfel, potrivit acestuia, în prezent, în România sunt aproximativ 76 milioane de păsări, din care peste 50 la sută sunt crescute în gospodăria ţărănească. Dacă luăm, însă, în calcul cele 1,8 milioane de gospodării ţărăneşti, vom constata că numărul mediu de găini pe gospodărie este de 20. Ceea ce înseamnă cu nu este viabil din punct de vedere economic. Pentru că ele consumă foarte mult furaj, iar productivitatea este scăzută, un ou ajunge să ne coste 3 lei. „Mai rentabil este să cumpăr din supermarket decât să ţin găini acasă fără un plan bine pus la punct. De aceea, din punctul meu de vedere, creşterea găinilor ouătoare sau a puilor de carne în sistem free-range poate fi o alternativă viabilă. Pentru că acei crescători nu vor mai intra în competiţie directă cu marile unităţi avicole, care au bani pentru promovare, pentru a plăti ingineri zootehnişti şi pentru achiziţia de echipamente performante. Desigur, pentru a fi cu adevărat profitabil din punct de vedere economic e nevoie de un minim de 3.000 de găini ca să poţi să angajezi pe cineva. Dar un sistem cu o mie de găini poate reprezenta o soluţie pentru cine are deja un loc de muncă şi pe lângă casă deţine 1-2 hectare de teren şi poate mai are încă două hectare unde să-şi cultive porumbul, lucerna şi celelalte componente pe care le utilizează în furajare”, a explicat specialistul.

Norme de creştere a găinilor
Există acele reglementări europene, prin care consumatorul este informat cu privire la modul de creştere a găinilor şi de unde provin practic ouăle. Avem cifra "0" - pentru sistem ecologic, cifra "1" - free range, cifra "2" - la sol şi cifra "3" - în baterii. Iar dacă ne referim la puiul de carne există şi aici norme europene care fac diferenţa între sistemele de creştere. Astfel, pentru puiul crescut în sistem tradiţional se impune alocarea a 2 metri pătraţi pe cap de pasăre în exterior în padoc, o densitate în adăpost de 10 pui pe metrul pătrat, pentru o creştere lentă în 81 de zile minim. Pentru certificare ecologică se cere în plus stinghii de odihnă şi lumină naturală. Totodată, Leonard Stafie a ridicat problema păsărilor de genofond. „Noi până undeva prin anul 2000 am avut linii, hibrizi de carne şi hibrizi de găini ouătoare, la vremea respectivă performanţi şi compatibili cu tot ce se producea în Europa, dar cum nu s-au mai alocat bani pentru cercetare, acestea au dispărut. Aceşti hibrizi se puteau utiliza foarte uşor pentru creşterea în sistem tradiţional şi creştere lentă, aşa cum se întâmplă azi în alte ţări foste comuniste, cum ar fi Ungaria şi Cehoslovacia. Chiar dacă, spre exemplu, hibridul nostru de carne Robro nu ar mai fi fost performant pentru sistemul de creştere intensiv, el s-ar fi pretat foarte bine pentru sistemul de creştere lentă, pentru că era rezistent la condiţiile de microclimat, putea să iasă afară, ajungea la opt săptămâni să cântărească undeva la 2,1 kg, utiliza furaj mai ieftin”, consideră autorul cărţilor „Găini ouătoare în sistem free range - Ghid practic de creştere” şi „Ghid de creştere a puilor de carne”.

Educaţia, calea către performanţă
Coautor al acestor volume, Radu Antohe, de profesie medic veterinar, a avut şi el un mesaj pentru gazdele noastre: „Avem nevoie de educaţie, de a gândi şi a implementa lucruri durabile. Pentru că numai aşa putem fi performanţi. Agricultura şi-a câştigat respectul şi datorită unor instituţii cum este şi cea de aici, din Fundulea. Iar noi trebuie să continuăm acest proces de informare”. La rândul ei, Georgeta Dicu, absolventă a liceului de la Fundulea, promoţia 1987, a venit însoţită la acest eveniment de trei dintre surorile sale, toate foste eleve ale acestei instituţii de învăţământ. Chiar dacă acum reprezintă o companie privată, se consideră încă foarte legată de Institutul de Cercetări Fundulea, unde a activat o bună perioadă de timp, iar în prezent este implicată într-un proiect de salvare a patrimoniului genetic românesc la cultura porumbului. „Identitatea noastră naţională trebuie păstrată, fie că vorbim de portul popular sau de germoplasma pe care o avem. Şi dacă tema discuţiilor a fost în principal legată de găinile ouătoare, trebuie să vă spun că am creat un hibrid de porumb, CERA 270, care are un conţinut de proteină de până la 14%. Iar asta îl recomandă a fi administrat în hrana găinilor”, remarca cercetătorul.
La această a treia bornă a proiectului nostru ni s-a alăturat şi un grup de opt elevi de la Liceul Tehnologic Agricol „Mihail Kogălniceanu” din comuna Miroslava, judeţul Iaşi, însoţit de două cadre didactice, veniţi într-un schimb de experienţă, care a inclus şi vizita în ferma doctorului Mihai Petcu din Pantelimon, dar şi la târgul Indagra.

La final am avut parte de o mare surpriză. Când ne-a fost anunţat că trupa de teatru Noi(i) a liceului, care activează sub coordonarea profesorului Marian Zaharia, va prezenta piesa „Oglindă oglinjoară” nici nu am bănuit că vom descoperi adevăraţi tineri actori. Poate ne-a indus în eroare faptul că nu am avut de-a face cu un liceu de arte scenice, ci cu un liceu cu specific tehnologic, dar adolescenţii care au evoluat în program s-ar regăsi oricând şi într-o... „pepinieră teatrală”. Plini de încredere în ei, fără trac sau ezitări, ei ne-au adus reale momente de bucurie şi ne-au stârnit admiraţia. Starea de bine pe care ne-au transmis-o aceştia ne va face să ne amintim mereu cu plăcere despre acea zi dedicată învăţământului şi antreprenoriatului.

SURSA: REVISTA FERMA

Dincolo de catedră începe AGRICULTURA!

Nicoleta Dragomir

Au trecut mai bine de 20 de ani de când, aflată fiind la începuturile mele jurnalistice, realizam o emisiune de educaţie şi şcoală la o televiziune locală din Timişoara: „Dincolo de catedră”.

Atunci am făcut cunoştinţă, printre altele, şi cu Liceul Agricol „Iulian Drăcea” şi ţin minte că am fost de-a dreptul impresionată de faptul că elevii cultivau legume în solariile şcolii, că mergeau la practică în ferma Staţiunii didactice a Universităţii Agronomice din Timişoara, aflată peste drum... Astăzi, Liceul Agricol din Timişoara este o clădire abandonată. Aşa cum, din păcate, au ajuns multe alte instituţii de învăţământ preuniversitar agricol. „Iulian Drăcea” a fost comasat cu Liceul Silvic şi ambele se chinuie să supravieţuiască, iar altele au fost pur şi simplu desfiinţate. Nu se fac clasele, din lipsă de elevi - acesta pare să fie cel mai invocat motiv.

Paradoxul este că, în tot acest timp, forţa de muncă specializată în agricultură e din ce în ce mai absentă în România. Fermierii vor tineri specialişti. Firmele din domeniu, la fel. Şi atunci, unde e problema? Din vară, de când am lansat, împreună cu colegul meu Leonard Stafie proiectul „SUSŢINEM ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR AGRICOL”, am descoperit mult mai multe probleme decât ştiam deja că au liceele agricole, atâtea câte au mai rămas (mult prea puţine!). De pildă, mentalitatea părinţilor... pentru mulţi meseria de agricultor e cel puţin perimată, dacă nu degradantă. Sau ce rost are să urmeze copilul o şcoală de tractorişti. La ce-i trebuie liceu agricol ca să mânuiască uneltele din dotarea gospodăriei?!

Iniţial, proiectul nostru consta într-o donaţie de cărţi şi abonamente. Acum a devenit mult mai mult. Vom merge în fiecare liceu tehnologic pentru a-l promova şi vom încerca, împreună cu dascălii, foşti absolvenţi şi actuali fermieri, cu autorităţile locale şi naţionale să găsim soluţii uşor de implementat pentru susţinerea învăţământului preuniversitar agricol. Nu e mult, nu e puţin, dar este modul nostru de a ne alătura celor care mai vor să salveze ceva! Chiar nu putem asista impasibili la declinul a ceea ce ţara noastră a avut odată. Cum spunea colegul meu, Leonard Stafie: „La un moment dat, prin anii ’90, existau în jur de 250 de licee agricole, iar acum avem doar vreo 40. Din păcate, au dispărut câteva licee cu tradiţie, care aveau peste o sută de ani de activitate”.

Vă invităm să vă alăturaţi demersului nostru şi să susţineţi învăţământul preuniversitar agricol. Intraţi pe www.revista-ferma.ro şi www.fundatiaferma.ro şi aflaţi de acolo toate detaliile.

Până la agricultură e nevoie de CATEDRĂ!

SURSA: REVISTA FERMA

LICEUL AGRICOL din CIUMBRUD atrage tinerii spre agricultură

Ovidiu Cornea

LICEUL TEHNOLOGIC AGRICOL "ALEXANDRU BORZA" din Ciumbrud, judeţul Alba, încearcă să valorifice cât mai multe oportunităţi prin care să le transmită adolescenţilor că agricultura are perspectivă, iar ei au la rândul lor viitor în acest domeniu.

Agricultura le poate deschide tinerilor de la sate un drum în viaţă, oferindu-le în acelaşi timp o sursă consistentă de venit, mai ales când pot lua exemplu de la părinţii ori bunicii lor. Asta încearcă să le transmită an de an cadrele liceului tehnologic agricol „Alexandru Borza” din Ciumbrud absolvenţilor claselor a VIII-a din zonă.

„Astăzi vor câştigul mult mai repede”
Lenuţa Man, profesoară de trei decenii în liceu, unde predă materii cu specific veterinar, sintetizează schimbul de generaţii: „Astăzi vor câştigul mult mai repede”, mărturiseşte cadrul didactic, în mijlocul elevilor adunaţi în sera unde îşi fac practica horticolă. Venerabilul dascăl oferă câte o încurajare suplimentară, acolo unde simte potenţial: „Daniel va merge sigur şi la facultate, la fel şi Mihai”, indică profesoara către doi dintre tineri. Daniel Fugaciu, aflat în clasa a XI-a la profilul tehnician veterinar, este unul dintre elevii cu care liceul se mândreşte, dar elanul profesoarei îl face să roşească: „Staţi să iau Bacul mai întâi”, echilibrează tânărul situaţia. Emoţionat, la fel ca şi colegii lui, băiatul vorbeşte cu entuziasm despre experienţa practică dintr-un stagiu de formare în Portugalia (2016), când a făcut parte, alături de alţi colegi, din echipe de intervenţie chirurgicală la animale.

Mai întâi practica, apoi şcoala
Bogdan Crişan şi Laurenţiu Doia (elevi în clasa a XII-a) au pus practica (mult) înaintea învăţăturii: cei doi au cumpărat câte 50, respectiv 75 de capre, pe care le cresc în gospodăriile familiilor lor, în comuna Galda, ca alternativă la a pleca la muncă peste hotare: „Tatăl meu lucrează în străinătate. L-am sunat şi i-am spus: «Ai în curte 50 de capre!» Le cresc împreună cu bunicul”, povesteşte Bogdan. Cei doi au avut deja livrări către un brand cunoscut de procesare a laptelui de capră, iar dacă vor asigura constant cantitatea şi calitatea solicitate, pot încheia un contract pe termen lung.

Fii de horticultori, dar aleg meseria de tehnician veterinar
Deşi la Ciumbrud „tot la a doua casă” locuieşte o familie care cultivă pomi, vie sau trandafiri, absolvenţii claselor a VIII-a din zona Aiudului (oraş de care aparţine localitatea) sunt mai atraşi de profilul veterinar. Aşa se face că în ultimii ani, inclusiv în 2017, oferta de admitere în clasa a IX-a a liceului s-a axat pe specializarea de tehnician veterinar - 28 de locuri. La admiterea din vara acestui an s-a format şi o clasă profesională, cu alte 28 de poziţii, cu specializarea de lucrător comercial. „I-am întrebat (pe părinţii copiilor, n.red.): «Ne tot spuneţi să solicităm sau să calificăm în specializări de care aveţi nevoie (în special horticole, n.red.), dar câţi dintre dumneavoastră v-aţi dat copiii la şcoala noastră sau o să-i daţi?» O parte a răspuns afirmativ, altă parte a spus: «Nu a vrut copilul». Dar el, ca întreprinzător, ca fermier, cum a mers acasă să-i insufle copilului dragostea pentru meserie şi pentru ce face dumnealui? Cine să ducă mai departe tradiţia a ceea ce face el? I-a spus copilului că trăieşte foarte bine din activitatea pe care o face?”, se întreabă, cu tentă retorică, Simona Lazăr, economist şi agronom, directoarea instituţiei din anul 2000. „Am făcut campanie agresivă pentru horticultură şi înainte, dar nu a fost atracţie pentru domeniu... Copiii producătorilor care se ocupă de horticultură nu au ajuns încă la vârsta clasei a IX-a”, mai încearcă o explicaţie directoarea, totodată şi profesoară în liceu.

Horticultura, un mister pentru copiii pomicultorilor
Chiar dacă adeseori candidaţii la admitere provin din familii cu tradiţie în horticultură, denumirea rămâne stranie pentru tineri, dezvăluie Mihaela Baidoc, inginer horticol şi profesor suplinitor în cadrul liceului: „Un elev din clasa a VIII-a mi-a spus că vrea să continue aici, dar nu ştia ce înseamnă horticultura, deşi părinţii lui au acasă şi vând pomi. Abia când i-am explicat, a răspuns: «Asta facem şi noi, vreau domeniul ăsta». Sunt pe de altă parte elevi care deşi termină profil veterinar, ajung după aceea să cultive pomi”, rezumă cadrul didactic.

Învăţământul dual are perspectivă şi în agricultură
Liceul şi-ar putea diversifica paleta de calificare din 2018, prin metoda învăţământului dual, urmând să încheie contracte cu patru agenţi economici: „În cadrul aceleiaşi clase putem avea calificări multiple, tehnică veterinară, zootehnie, horticultură şi mecanică agricolă. Când ai semnat un contract de învăţământ dual, vorbim şi de angajare (ulterioară, n.-red.), pentru că selecţia candidaţilor se va face foarte atent; în plus elevii primesc şi bursă”, subliniază Simona Lazăr.
„Sperăm să păstrăm tradiţia şi să formăm tehnicieni sau muncitori calificaţi care să rămână alături de noi şi să continue ceea ce facem deja”, spune într-un video promoţional Emeric Bakk, administrator al fermei Ciumbrud Plant, specializată în material săditor, fermă cu care liceul a concretizat deja un parteneriat de colaborare.

VIZITE DE STUDIU ÎN FERME
Elevii Liceului Tehnologic agricol din Ciumbrud au efectuat în ultimii ani stagii de practică în diverse ţări europene, în cadrul unor proiecte cu finanţare UE: Spania (Granada) - specializarea lucrător comercial, precum şi în Cipru (3 săptămâni) şi în Portugalia (4 săptămâni) - tehnician veterinar. Din 2015 instituţia participă în proiectul naţional „Liceele agricole - Hub-uri locale pentru dezvoltarea fermelor mici şi mijlocii”, finanţat de Fundaţia Româno-Americană, implementat de un consorţiu de ONG-uri. O componentă este vizitarea fermelor: „Fiecare vizită de studiu urmăreşte dezvoltarea unor capacităţi tehnice ale elevilor, dar şi deprinderea unor abilităţi de comunicare, relaţionare, prezentare, negociere”, a explicat Alina Augustin, coordonator de proiect din partea Fundaţiei Civitas, filiala Cluj. Proiectul a căutat soluţii pentru: lipsa de sesiuni practice pentru elevi, slaba informare în privinţa oportunităţilor viitoare în agricultură şi relaţia slabă între actorii pieţei muncii (ferme, cooperative) şi elevi, acestea fiind principalele probleme identificate în cele opt licee agricole beneficiare. 

ATESTAT DE TEHNICIAN, CHIAR ŞI FĂRĂ BAC
Înfiinţat în anul 1935, Liceul Tehnologic Agricol „Alexandru Borza” din Ciumbrud şcolarizează în prezent peste şase sute de copii şi tineri, de la nivel preşcolar, până la cel post-liceal, inclusiv o clasă la penitenciarul din Aiud. La nivel de liceu, curriculum-ul claselor 9 şi 10 este similar cu cel al liceelor teoretice, cu studierea în plus a materiilor cu specific agricol. Din a XI-a elevii studiază mai accentuat materii specifice profilului şi calificării finale.
Aproximativ 80 la sută dintre elevii care termină a VIII-a în liceu continuă şi din a IX-a aici, la profesională sau liceu. La absolvirea studiilor liceale, absolvenţii primesc, în baza unui proiect întocmit, atestatul de tehnician veterinar, care le dă dreptul de a profesa, indiferent de rezultatul de la Bac.

Articol publicat in revista FERMA, editia iulie 2017

SURSA: REVISTA FERMA

ÎNVĂŢĂMÂNT AGRICOL. Istoria se repetă, cu tot cu greşelile trecutului!

Leonard Constantin Stafie

La momentul actual, în România mai există doar aproximativ 30 de licee agricole, din aproximativ 256 câte existau în anul 1990. Poate nu e o problemă majoră faptul că sunt doar 30, însă consider că acestea ar trebui să fie susţinute, promovate şi transformate în licee de top.

Acum, în era tehnologiei digitale, când orice maşină sau echipament agricol utilizează tehnica informatizată în mod obligatoriu iar operatorul necesită un nivel de pregătire tehnică şi practică de mare valoare, învăţământul agricol ar trebui să fie foarte bine susţinut. La momentul actual nu mai putem vorbi despre un mecanic agricol care utilizează ciocanul. Unealta s-a transformat în laptop, ceea ce necesită nişte cunoştinţe temeinice de informatică, nu doar de tehnologie agricolă sau mecanică.

Liceele agricole, - “cenuşăresele” sistemului de învăţământ
În timp ce amenajam ”Sala Absolvenţilor - Şi eu sunt urmaş al lui Mihail Kogălniceanu” de la Liceul Tehnologic Agricol Mihail Kogălniceanu de la Miroslava, Iaşi, am găsit câteva documente deosebit de interesante. Printre ele, şi o adresă transmisă de către conducerea şcolii de agricultură de la Miroslava către Ministerul Agriculturii, datată 16 februarie 1946. Parcurgând documentul, am observat că problemele şcolii agricole de după război sunt identice cu cele din zilele noastre. Am constatat că nu învăţăm nimic din istoria noastră şi uităm că trecutul se repetă. Nu mai vrem sau nu mai dorim să ne aplecăm asupra problemelor reale din agricultură, începând cu cea mai acută - forţa de muncă. În perioada comunistă exista sloganul: ”Cea mai preţioasă resursă pentru producţie este resursa umană”. Am şters cu buretele această idee, pentru că este ”comunistă”, dar uităm că indiferent de regimul politic, în sistemul economic cea mai importantă resursă de producţie rămâne tot cea umană.
Trebuie să mai facem o precizare: în perioada anilor ’46, şcoala de agricultură de la Miroslava se numea ”Cooperaţia Şcolară Ion Ionescu de la Brad” din Miroslava - Iaşi. Asta pentru că în textul scrisorii din care spicuim câteva fragmente întâlnim de nenumărate ori termenul de “cooperaţie” şi nu dorim ca cititorii să-l confunde cu sintagma de “cooperativă de producţie”, utilizată în perioada comunistă.

Cine să ne formeze specialiştii care să ne hrănească?
Dar să revenim la ”oile” noastre şi să vedem ce scriau cei din conducerea şcolii agricole în anul 1946. Cităm: ”Cooperaţia noastră şcolară, care a luat fiinţă în cursul lunii noiembrie 1945 şi în care se încadrează toţi elevii şcolii, se zbate neputincioasă, din cauza multor lipsuri”. Oare dacă ne uităm acum în curţile liceelor agricole nu întâlnim aceleaşi neajunsuri??? Laboratoare slab dotate, microferme cu echipamente şi utilaje din anii ‘70, elevi ajunşi la liceul agricol doar pentru a bifa o aşa-zisă realizare, fără dorinţa de muncă în agricultură.
În documentul citat mi-a atras atenţia următoarea observaţie: ”Ele vii pun în mod neprecupeţit în slujba cooperaţiei şi a şcolii munca şi banul lor”. Iată că după 72 de ani am reuşit să pierdem şi şansa de a forma elevi care să aibă dragoste de agricultură. La momentul actual părinţii doresc ca toţi copiii să devină jurişti sau economişti. Dar ne întrebăm cine va mai produce mâncare? Dacă de o haină, de o gheată te poţi lipsi o perioadă, de mâncare nu este posibil. Aşadar, ce facem?
Mergem mai departe cu textul scrisorii: ”Însă pentru realizarea în întregime a programului de lucru, posibilităţile materiale ale Cooperaţiei sunt prea mici, iar în unele secţiuni de lucru, munca nici nu poate începe, pentru că ne lipsesc anumite elemente de bază”! Oare nu vă sună cunoscut acest lucru, oare nu la fel se întâmplă şi în zilele noastre? Oare de ce nu învăţăm din istorie ca să nu mai repetăm aceleaşi greşeli? Totuşi, trebuie să recunoaştem că se încearcă de puţin timp ca liceele agricole, atâtea câte au mai rămas, să treacă în dublă subordonare, adică şi la Ministerul Agriculturii. Dar acest proiect promiţător a rămas blocat prin parlament, blocat de unii care cred că sunt inconştienţi sau care nu cunosc fenomenul agricol. Căci în zilele noastre în agricultură nu se mai lucrează cu sapa, ci cu inteligenţa artificială iar pentru acest lucru ai nevoie de forţă de muncă înalt calificată.

Setea de informare
Dar să vedem ce mai scriau înaintaşii noştri: ”Rugăm să ni se aprobe în mod gratuit cărţi de specialitate, pentru îmbogăţirea bibliotecii noastre. Pentru abonarea Cooperaţiei la diferite reviste, dorim să ni se trimită un buletin al tuturor revistelor de specialitate agricolă ce apar în ţară”. Trebuie să recunosc că Fundaţia Revistei Ferma, împreună cu Radu Antohe şi cei implicaţi în proiectul „Susţinem învăţământul preuniversitar agricol” nu am ştiut despre această adresă din anul 1946 prin care o şcoală agricolă solicita cărţi şi reviste de specialitate. Proiectul anterior menţionat l-am demarat tocmai pentru că şi în zilele noastre liceele agricole au nevoie de cărţi tehnice şi de reviste pentru educarea elevilor. Iată că la 72 de ani diferenţă şi acest lucru a rămas neschimbat.

Dumitru Bunea, fost profesor şi director al Liceului Tehnologic Agricol Mihail Kogălniceanu de la Miroslava: ”După 72 de ani, problemele din şcolile agricole sunt aceleaşi. Noi cei din învăţământul agricol am avut răbdare. Ştim că oficialităţile care au fost din 1946 până acum au avut treburi mai importante. Acum credem că a venit timpul să se aplece şi să analizeze adresa şcolii noastre transmisă la Bucureşti în data de 16 februarie 1946”.

NOI SUSŢINEM ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR AGRICOL
Pentru cei care nu cunosc proiectul nostru „Susţinem învăţământul preuniversitar agricol”, reamintim că iniţiatorii lui aduc în liceele şi grupurile şcolare cu profil agricol un plus de informaţie de care elevii au nevoie şi de care cadrele didactice se pot folosi pentru a exemplifica, prin modele practice şi viabile economic, fundamentele teoretice prezentate la cursuri. Concret, fiecare dintre cele 40 de unităţi de învăţământ preuniversitar cu profil agricol din România, cuprinse în proiect, va primi câte două exemplare din cartea „Găini ouătoare în sistem free range - Ghid practic de creştere” şi tot atâtea exemplare din cartea „Ghid de creştere a puilor de carne” - ambele volume semnate de Leonard Constantin Stafie şi Radu Antohe. De asemenea, unităţile de învăţământ vor primi şi un abonament pe perioadă nelimitată la Revista Ferma.
A treia etapă a proiectului nostru s-a desfăşurat în ziua de 2 noiembrie la Liceul Tehnologic nr. 1 din Fundulea. Evenimentul de lansare a avut loc în iunie 2018 la Liceul Tehnologic “Cezar Nicolau” din Brăneşti, urmat de un triplu eveniment la Liceul Agricol “Mihail Kogălniceanu” din Miroslava, judeţul Iaşi.

SURSA: REVISTA FERMA